Jurnalul unui rebel

Posted: Februarie 4, 2015 in Scrierile mele

Partea a IV-a

Martie 2012. In viață, n-am fost un simplu trecător, n-am strâns avere, n-am palate. N-am trăit nici greu, dar nici uşor si nu am plâns că n-am de toate. Oricum, viu n-am să scap așa că, n-am de ce s-o iau în serios.
Stau singur si cu mine acasă să pot schimba cu cineva o vorbă. N-am chef și rătăcesc pe net. E-mailul meu e plin de sfaturi. Curg informații ca la robinet. Mă credeți oare atat de mic, făcut aproape din nimic?! Măcar atâta știu și eu, să dau un click. Poate v-ați trezit cu fața la cearceaf, cu gândul să mă faceți praf, umplându-mi capul cu năzbâtii de-mi trimiteți în pielea goală zgâtii. De vreți, pot să vă dovedesc cu acte c-am văzut, cel puțin trei. Alții mă invită la joacă, iar eu nu m-am mai jucat de pe vremea când eram mic și atunci…
Când eram mic, de la joacă eram deranjat, în general, de două ori pe zi. Întâi, pe la ora prânzului când mă trimitea mama după pâine. Nu crâcneam, avea o putere de convingere ce-o ţinea în cui după uşă. Magazinul era la vre-un kilometru distanţă de casă, pâinea se dădea la kilogram şi pe cartelă, o coală cu un fel de timbre. Vânzătoarea rupea timbrul si-l lipea cu cocă (făină cu apă, un fel de apret că nu se găsea aracet, încă nu aparuse Super Glue, Lampofix sau alte sortimente de lipit) într-un caiet. La cântărire, întodeauna apărea o felie în plus pe care-o mâncam pe drum. Pâinea era puţină dar gustoasă. Al doilea deranjament era când venea tata acasă. Ii plăcea să joace şah cu vecinii şi mă trimetea după ţigari. Nu crâcneam, sigurul lui argument era cel spus „Vezi, dacă n-are Mărăşeşti îmi iei Mureş sau Olt”. Traficul cu ţigări străine a apărut mult mai târziu.
Poate nu stiţi ce jucam pe-atunci: de-a va-aţi ascunselea; ţară, ţară vrem ostaşi!; ţurca; hoţii şi vardiştii; lapte gros; capra; noua pietre; şotron ; fotbal… şi cea mai mare plăcere era când mergeam cu cercul.
Am primit și un ghid de sănătate trupească, ghid ce a reușit să mă scoată din casă. Am luat-o pe arătură și m-am dus la dracu-n praznic, departe de case, să nu m-audă cineva, să mă descarc tragând un urlet profund.
Prima recomandare „Ia micul dejun ca un rege!”. Care rege, mă ?! Mă vezi pe mine sau cui dracu i-ai mai trimis acest e-mail, cu fazani la rotisor pe masă sau cu purcel de lapte cu măr în gură când mi-e greu să mă aşez pe scaun, de morcovul pe care-l am în cur. Ai uitat să-mi trimiţi şi două femei goale, să-mi danseze din buric. Care rege, mă?! Regele Hagi ?! Mie nu-mi place mâncarea machedonească, aştia poate mănânca pepene cu branză. Si dupa toate astea, parcă te vad, dimineaţa, la masă, ungându-ţi pe pâine, pate ardealul, de ăla, făcut cu fainoşag şi în loc de-un ochi, una peste ochi de la nevastă că ţi-ai mâncat pensia de două săptămâni, pe medicamente.
A doua recomandare „Ia un dejun de print!” . Care prinţ, mă?! Prinţul Cristea? Păi, crezi că pe Bianca a luat-o că a câştigat „Master şef”?
„Ia cina ca un cerșetor” imi spune. Sunt cerșetori mai bogați ca mine și ca tine. De unde să știu ce mănânca el seara. Poate bagă-n el ca-ntr-o valiză, să-i ţină pentru a doua zi când merge la „muncă” sau poate e unul, începător, care caută prin tomberoane.
„Citeste mai multe cărți decât ai citit în 2011!” Da, ce-a fost în 2011? Anul mondial al cititului.
„Mergi în fiecare zi timp de zece până la treizeci de minute si, mergând, surâde”. Păi, dacă mă vede vecinul meu, nea Costică, mergând pe stradă cu gura-nchisă şi colţurile ei, întinse până la urechi, o să sune la 112 exclamând „veniţi repede ca-nebunit vecinul”.
„Nu face prea mult” mi se recomandă. La ce te-ai gândit când ai dat sfatul ăsta? La muncă? Păi, cine se mai omoară cu munca? Poate la… după micul dejun, luat ca un rege? Sau poate că-n curând vom avea atătea „bunătăţi” pe masă că n-o să putem face nici măcar pentru o analiză completă de coprocultură.
„Telefoneaza mai des prietenilor”. Asta, da! Trebuia să spui de la început că ești angajat la Conex , Vodafone sau Romtelecom. Te-aș fi înțeles.
„Forul tău interior este întotdeauna fericit”. De unde şti tu, cum e „forul” meu interior. Ce, e piaţă publică?
„Indiferent că e vorba de o situație bună sau rea, ea se va schimba”. Numai Gâgă poate filozofa aşa. Cu chestia asta m-ai dat pe spate şi dacă crezi c-ai făcut o glumă bună îţi promit c-o să râd o săptămână. E ca aia cu „Impacă-te cu trecutul tău ca să nu-ti ruineze prezentul”.
Mai scriu o recomndare care mi-a plăcut „Când te trezeşti dimineaţa, mulţumeşte că eşti în viaţă”. Cui, să-i mulţumesc, mă?! Dacă nu mă scol îl înjuri tu pe ăla care nu m-a trezit?
Aş puntea continua dar m-am enervat. Auziţi, ăsta ar fi cel mai bun ghid de sănătate trupească şi sufletească !
Vă sfatuiesc şi pe voi, ca dimineaţa, după ce-aţi luat masa, ca un rege, aveţi grijă să nu faceţi mult şi nu uitaţi să trageţi apa. Plecaţi la plimbare, surâzând, ieşiţi din oraş, departe de case, scoateţi din forul vostru interior, un urlet, de descărcare, şi dacă, din întâmplare, vă împiedicaţi de vreun ciot, cereţi iertare, e trecutul vostru. Dacă v-aţi rătăcit, sunaţi un prieten să vă-ndrume înapoi spre casa şi a doua zi dimineaţă v-aţi trezit că nu vă treziţi, nu uitaţi, „natura vindecă tot”, undeva, într-un colţ al ei este cimitirul.
Mie mi-a rămas să scriu tot ce mă provoacă, apoi…Apoi e lumea-n care mă odihnesc oleacă.
A venit primăvara. După atâta zăpadă pericolul de inundații devine iminent. Am auzit-o filozofând pe Lavinia Șandru. Ideea, cred că ia venit după o spălare pe cap cu șamponul la care se face reclama pentru întârzierea căderii părului. Își punea întrebarea „unde-s pădurile noastre?”, de parcă nu știa (câtă nevinovație in întrebarea sa?!). A continuat un calcul cu infiniți mici ce ar fi rușinat pe orice profesor de Mecanica fluidelor folosind picătura ca particulă fluidă. Asta, nu ea, picătura, care în conformitate cu legea atracției univerale pică din cer. Mă rog, pică de unde pică, (și ei cred că-i place când îi pică câte ceva) pică pe un copac și il parcurge sau, mai corect, se prelinge în nici mai mult nici mai puțin douzeci şi cinci de minute. Ceva dreptate avea traseista și concluzia finală ar fi fost: întârzierea inundației cu câteva minute. Cum guvernele n-au făcut mai nimic pentru apărarea oamenilor, le-ar fi dat timp să urmeze sfatul lui Marin Sorescu: „Faceți-vă iute bagajele,/ Urcați-vă pe acoperișurile caselor,/ Urcați casele în pod./ Cărați-vă vitele și bucatele și sentimentele în vârful munților,/ Dacă vreți să mai aveți vite și bucate/ Și sentimente”.
Pentru sinistrații de la inundații am să dau o spargere la banca unde-și ține statul banii. Am să fur cât pot duce, după care-i donez fără să înstrăinez un leu, nici chiar un bănuţ. Ce-mi rămâne voi da la spitale, la bolnavi pentru compensate, la azile pentru cei cu zile mai puţine şi la şcoli pentru profesori. Aş mai da la mulţi, mai ales bătrânilor uitaţi prin sate, dar nu pot căra atâta bănet în spate. Am să ies imediat pe post, prefer la Antene şi ca să mă recunoaşteti vă vând un pont…am să am la butonieră un crin. Acolo am să declar donaţia. Până să-şi dea seama poliţia, am să stârnesc admiraţia că mi-am adus contribuţia la rezolvarea multor probleme ce-au fost pentru partide dileme. Şi pentru că este donaţie, n-au cum să m-aresteze pentru furt. Ce dracu?! In ce ţară trăim!
Acum, am să mă retrag într-un colţ, să-mi las barbă, să uit că există aniversari sau sărbători legale în care aş fi putut închina un pahar în săntătea dumneavoastră. Am să închid televizorul care m-a intoxicat, “băgându-mă” într-o criză, fără sfârşit.
M-am săturat de reclame, făcute de “jmecheri” cu creer “20 GB free”. Nu-mi pot scoate din minte, aia cu omul ce-şi prăjeşte mici, umplând casa de fum şi vine “banca”, îi dă un împrumut să-şi ia o hotă. I-a rezolvat problema cu fumul…nu mai are bani de mici.
M-am săturat de analişti,…şi de analiza analizelor. Sunt cu nervii la pământ, călcaţi, de “ei” în picioare şi nici cu colesterolul nu stau prea bine. “Drumul este lung” si ei or să “moară” de grija altora.
M-am săturat de “VIP-uri”. Nu mai vreau să aud că la nunta nu ştiu căror odrasle “s-au sacrificat 50 de porci şi o echipă de bucătari…”
M-am săturat de drumurile patriei. Mor oamenii..Cu zile, cu socri, cu părinţi… Zilnic, la orice oră şi pe toate programele, ca o ştire ce ne face să credem că vom dispărea, cât de curând, ca naţie, pentru că pe noi “drumurile ne omoară”.
M-am săturat de guvernanţi, de politicieni şi de partide, de “războiul” pe care-l ducem,…”mârâind” şi fără rezultat. Oops, scriind, simt cum îmi creşte colesterolul. Am să mă retrag într-un colţ, să-mi las barbă, să nu uit şi să vă aduc aminte că sunt acolo, că n-am uitat de aniversări şi sărbători legale şi voi închina un pahar mare, cu vin, în cinstea dumneavoastră.

Comentarii
  1. Gheorghe Boros spune:

    In viata este important ca din ceea ce ai sa nu-ti lipseasca nimic!

  2. Ercuta Ion spune:

    Azi am aflat ca bugetul Teatrului constantean Oleg D. a fost taiat cu 20%. Balerinii tineri din Japonia veniti sa danseze la aest teatru sunt platiti cu 600 (sase sute) lei lunar. L-at vazut pe Ponta dansand? Nu ne terbuie cultura… avem religie cat cuprinde…Pentru pf Daniel sau pentru ips Teodosie sunt bani…Mergand pe aceasta linie nu ma mai astept la nimic bun… Am ajuns sa spun in autobuz ca D-zeul catolicilor este mai al dracului de cat cel al ortodocsilor…Asa se explica statutul Romaniei si Bulgariei in UE. Cand lauzi pe cineva spui ca este dat dracului sau ca este dat in p…a ma-si, asa ca eu l-am laudat pe Cel de Sus al catolicilor…La noi, Cel de Jos este de toata lauda…Prostul se indreapta pentru ajutor spre biserica si pentru distractie spre fotbal…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s