Jurnalul unui rebel

Posted: Martie 26, 2015 in Scrierile mele

Partea a XII-a

Tot iulie, tot 2012. Nu pot să nu-mi amintesc că avem cel mai cinstit Guvern. Zbang! Primul cinstit a plecat, ministrul Mang, acuzat de plagiat, adică, pe scurt, de furt. Să-şi clarifice problema asta, va trebui să-i dea pe jurnaliști în judecată pentru calomnie și să-l ia ca avocat pe Năstase, care este pe cale să câştige „Tofeul Calității” cu Justiţia.
Hop! Apare unul Pop, care ne spune „Nu avem voie să greşim nimic în 11 zile, vorbesc şi de sâmbată şi de duminică.” Vine Bac-ul. S-o fi gândit la greşeli gramaticale? In cazul ăsta, este simplu, dacă tace, nu le face. S-o fi gândit la greşeli mai grave? In cazul ăsta-i la fel de simplu, să ia o pauză şi vorba ardeleanului, nu-i bai de pleacă „unșpe” zile în Dubai.
Nu știu ce au ziariștii cu preacinstitul Pop. Aud numai acuze la adresa lui. N-ar fi bine pregătit şi şcolit, de parcă ar fi singurul și cel mai „vestit”. Face greşeli clare de gramatică, de parcă ceilalţi, dinaintea lui, erau mai gramaţi şi mai învăţaţi. Unii il acuză pentru dezacorduri. Dar cu cine-aţi vrea să facă el acorduri? Are exprimari inexacte. Arătaţi-mi voi un politician cu exprimări exacte. Alții că i-ar fi mulţumit lui Mang, când a plecat “pentru deschiderea pe care a dat-o”. Ce aţi fi vrut, să vă spună, cui i-a dat-o sau poate unde i-a dat-o. Cică ar vorbi “şi cu sâmbăta şi cu dumnica”. Ce vă interesează cu cine vorbeşte el, ca treaba să meargă bine? Că “priorităţile (lui) sunt ca în trei zile să ne organizăm efectiv de sus până jos, fără nicio greşeală.” Ați fi vrut să vină la serviciu cu chiloţi întorşi pe dos, să elimine tracul cu BAC-ul?
Vă spun, cu mâna pe inimă, mie îmi place șeful preacinstitilor din Guvern, multpreacinstitul Ponta, şi nu pot să nu-i dau dreptate prin ceea ce declarat o speranţă a lui ce face aşteptările noastre praf. “Sper ca şi în continuare, şi împreună cu dumneavoastră, să trecem printr-o perioadă foarte grea”.
Preacinstitul de la Sănătate, fost „cepuță” pe când era la grădiniță și ajuns ditaimai „cepoi” ne amenință cu o noua lege prin care „… încercăm introducerea taxei pe produsele nesănătoase tip fast food, care aduc prejudicii sănătaţii şi, de asemenea, pe berea cu alcool”. Ar trebui să facă precum la țigări: s-ă interzică reclama, să pună pe ambalajele fast food etichete cu excremente, chiar şi cu căcat, şi să scrie „asta aveţi de mâncat”, iar pe bere, mi-ar face plăcere să scrie „beţi pişat”.
Preacinstitul Constantin de la Agricultură a fost găsit de jurnalişti c-o minciuna-n CV, cum c-ar fi făcut un curs de specialitate, de cinci zile, la scoţieni, sau cam așa ceva şi ăia nu i-au găsit numele lui pe listele lor de cursanţi. Mă întreb, de ce atâta lipsă de deontologie? Probabil, cursul a fost absolvit înainte de căsătorie şi trebuia căutat… pe numele de fată.
Multpreacinstitul a lansat aplicaţia vPonta pentru utilizatorii de iPhone si iPad. O fi o reclamă comercială? Dacă da, vom asista la o creștere economică. Toţi vom cumpăra iPhone sau iPad şi cel mai tare se va bucura ţaţa Leana, în fața lacătului de la magazie cu lemne, pipăindu-l, pardon, butonândul pe multpreacinstit.
Când aud de “diicot” parlamentarii simt o durere in cot. Numai Năstase, supranumit „patru case”, după procese lungi, suficient timp ca să ungi uşi, să nu scârţâie şi să pui accent, evident că ar fi procese politice şi nu analitice pentru situaţia dată ca fiind neadevarată a ajuns acolo unde ni l-am dorit, la „dumbrava” Jilava sau la „casanova” Rahova.
Asta mi-a adus aminte că l-am cunoscut personal și nu numai pe el. Să vă povestesc cum a fost. Era în vara lui ’89 şi mă duceam spre Casa Scânteii, la Editura Tehnică, unde sef, era Iliescu. Aveam în geantă un manuscris. “Maşini de bătut” n-aveau decât cei de la interne şi securitate.. Fusesem îndrumat de doi prieteni din lumea cărţilor, scriitorul VB şi jurnalistul de senzaţii PMB, de la România Liberă.
Cu VB, am stat în aceiaşi cabină, la bordul unei nave de scafandri. Mai târziu mi-am dat seama că nu era întâmplătoare apariţia lui în cabina mea, clocea ceva. Scria despre curaj, o trilogie, şi am devenit unul dintre eroii carţilor sale. Mă tot chestiona, seara, înainte de culcare, iar eu, ca prostul, fără să ştiu, de fapt, cine era, dădeam din guşă câte ceva, răspunzându-i la întrebări. In fiecare seară îi spuneam câte-o “poveste”. Aveam ce povesti. După apariţia cărţii, colegii care-o citiseră îmi spuneau Trif.
Pe jurnalistul PMB l-am cunoscut după o întâmplare. Ahtiat după ştiri de senzaţie, prieten al scafandrilor, a făcut un reportaj despre cazul lui Zotta, un scafandru greu, care după o lucrare sub apă, la noul pod peste Dunare, a acuzat dureri insuportabile în articulaţii. A fost dus la spitalul din Medgidia, unde un chirurg a propus să-l “taie” și cum săracul ştia motivul durerii, l-a convins să renunţe și-a ajuns la spitalul din Constanța. Aici, spre norocul lui, a dat de un medic, care ştia despre ce este vorba şi cum acel medic mă cunoştea, mi-a telefonat, târziu în noapte, spunându-mi despre caz. L-a trimis la noi şi cum eram pregătiţi, în trei minute l-am scăpat de dureri şi după alte câteva ore era ca nou născut.
In drum spre Casa Scânteii l-am reîntâlnit pe VB căruia i-am spus unde mă duc şi l-am auzit (reproduc din memorie): „Acum cred că n-ai nimerit bine. Iliescu este în dizgraţie. Pe aici s-au întâmplat cam multe. PMB a fost arestat…” Ce puteam să mai spun? După alte câteva amabilităţi, mi-am continuat drumul ajungând în biroul tovarăşului Iliescu. De unde era să ştiu eu, atunci, că urma să vorbesc cu viitorul preşedinte al ţării. De ce să mint, a fost amabil, ba chiar l-a chemat şi pe Văcaru de la Enciclopedica. După ce s-au consultat m-au anunţat c-ar fi bine, fiind cam mare, cartea, s-o divid în trei, să aibe loc în noua colecţie lansată de tovarăşul, care nu suporta mai mult de o sută de pagini, cartea, nu tovarăşul. Aşa era standardul lansat. M-am întors la Constanta şi-n timp ce eu ciuruiam cartea, o despicam la sfatul dat, a izbucnit revolta si fiindcă , de-acum, domnul Iliescu, era ocupat, tot cu-n ciuruit, am renunţat. Datorită lui l-am cunoscut personal pe Adrian Nastase, zis Bombonel.
Eram, cum le place la unii, astăzi, să spună, site manager, pentru reconversia unei nave care aparţinea de guvern. Nastase, Prim Ministru, urma să taie panglica şi înainte de inaugurare a venit la mine un ministru secretar de stat, fost amic şi colaborator de-al meu, de pe vremea lui “nea”. Mi-a dat indicaţii privind inaugurarea şi mi-a spus că noul nume al navei este “Oceanus”. Sunt ardelean, dar nu mi-a trebuit mult să gândesc şi i-am spus: „La câţi ziarişti or să vină, a doua zi vei citi în ziare, titluri, cu litere de-o şchioapă : O…CE…ANUS şi-a tras Bombonel!!!” A rămas mut, aruncându-mi o privire greu de descris, dar pot s-o explic. Inchipuiţi-vă că era acasă, se ridica de la masă şi cu aceiaşi privire îşi întreabă nevasta. „Păi bine măi dragă! (Iliescu ne intrase-n case) La masa asta n-ai pregatit nimic pentru felul cinci?” Cert este că numele navei a fost schimbat, Năstase a făcut inaugurarea şi a dat mâna cu mine (în paranteză fie spus, vă mărturisesc cinstit, de-atunci, mă spăl mai des pe mâini).

Comentarii
  1. Noni spune:

    Asta nu-mi aduc aminte s-o fi citit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s