Jurnalul unui rebel

Posted: Martie 28, 2015 in Scrierile mele

Partea a XIII-a

Tot iunie, tot 2012. Chiar dacă lucrurile merg prost şi miresmele puterii încă persistă, este ceva omenesc, tentaţia este puternică. Ne aflăm în limitele unui mariaj între noi şi politicieni, chemaţi de dulcea lor minciună pe terenul lor firesc. Tot greul îl vom duce noi, ei vor fi în trecere iar sacrificiul rămâne doar un cuvânt de separare a celor două lumi în care trăim, a lor şi a noastră. Neînţelegerea reciprocă va avea ca rezultat aflarea noastră într-o nouă închisoare, construită-n actul final. Ne pierdem direcţia, nu mai ştim ce-i stânga, ce-i dreapta, nici unde-i cerul, nici unde-i pământul, nu vom mai avea nici lacrimi să ne stingem durerea.
Am vrut să mă opresc aici. Simt o durere de cap de parcă m-aş fi îmbătat. Am ajuns la vorba lui Ghica: „cea mai teribilă bogăţie pe termen scurt ne-o oferă alcoolul”. Am auzit la ştiri că s-a făcut un studiu la UE, o spun ca atenţionare pentru votanţi, şi aş vrea să auzi şi tu, multpreacinstite: „aproape 50% dintre copii noștri, când vor ajunge la maturitate vor fi săraci.” Pot să spun cu mâna pe inimă, parafrazându-l pe Mark Twain: programul nostru politic este ca apa, dacă ar fi fost al unor genii era ca vinul, din păcate românul e sărac şi bea numai apă.
Să dăm cezarului ce-i al cezarului. Multpreacinstitul a manevrat frumos. A dat jos Guvernul, care oricum nu mai era dorit de popor şi a instalat unul, „cel mai cinstit”, declarând cu emfază: „legile ţării sunt în adeneul meu” . A făcut prima mutare cu unul Grajdean, la Construcții, pentru salvarea lui „patru case” aflat intr-un proces de vreo opt ani. Se spera că-l vor vedea pe Bombonel ridicând „Trofeul calității” deasupra capului, în aplauzele asistentei. Șampania o va turna multpreacinstitul.
Adrian Nastase zis Bombonel şi “patru case” din care una la Cornu, prieten bun cu Miky-Șpagă şi un altul cunoscut ca “măi dragă”, n-are somn noaptea de grija ţării şi în calitatea lui de vecin cu multpreacinstitul îşi permite să se-amestece-n treburile ei, pe principiul că vecinul, mai ales când e Prim Ministru, e mai aproape de piele ca maieul. Și uite-aşa îşi sar, reciproc, în ajutor, ca doi buni prieteni ce sunt, mai ales unul, ăla care-a dat cu tunul, acum când ar fi justificat, de conjunctura care s-a creat, prin accedere la putere , ar fi mare păcat ca marele bărbat, fost cândva de stat, să rămână în căcat.
Așa că, într-o dimineaţă devreme, pe la cinci, cu ochii-ncercănați în orbitele-i adânci, de grija noastră, c-am fi-ntr-o situaţie albastră şi numai el ar fi cu cale, cu idei conceptuale despre cum ar trebui a construi, nişte instituţii cu virtuţii, la sunat pe Grăjdean şi a declarat răspicat cu tupeu de fariseu „Am discutat cu el felul în care trebuie construite noile instituţii ale ţării”.
In aceiaşi dimineaţă, „grajdaru” a trimis la DNA documentul ce-i venea ca un inel pe degentul lui Bombonel, absolvindu-l de necazuri, că de-aia n-avea somn. Avea coşmaruri. „Grajdarul” s-a pus pe făcut curat aruncând „baliga’ ce putea să inunde „patru case”. Parcă-l vedeam pe Dinică, în filmul „Dacii”: „in nemernicia mea…eu am fost unealta care la încriminat pe Năstase. Motivul pentru care…să zic…conştiinţa m-a obligat să fac acest lucru, pentru că se împlinesc 150 de ani de când Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat…bla, bla.” Unde l-ai găsit pe ăsta, multpreacinstite?! Nu știu dacă m-a auzit dar, a pus de un sacrificiu și la „răstignit”.
Adevarul l-am aflat aseară, chiar din gura lui „patru case”: „Convorbirea n-a fost la 05:00 ci la 05:53 si n-a durat decât 49 de secunde”. M-am liniștit și să nu șterg ce-am scris am sunt la „patru case”,…depărtare de mine.
Mi-a răspuns robotul: „Momentan sunt indisponibil. Am un process din care simt că nu mai ies. Dacă insistaţi, lăsaţi un mesaj, am pregătit ceva special în cablaj”:
Apăsați pe „un”. Explicabil, mi-am zis, cred că era la micul dejun și n-apucase să-și soarbe galbenusul. Am renunțat. Probabil că tasta „cinci” era pentru „grăjdar”, iar unul ca mine pe la tasta „nouă” și nu mi-ar fi răspuns până nu-i număram cele două ouă.
Gândidu-mă la Justiţia de la noi mi-am adus aminte de decizii aiurea, funcţie de zonă; funcţie de cine-i anchetat, dacă e parlamentar, adică demnitar, întotdeauna procesul e politic; dacă are sau nu cohones; dacă sunt bani de muls; dacă e ceva de câştigat şi am constatat că legea la noi e făcută pentru căţei şi boi, vorba românească, “dacă eşti bou, plăteşti”. Aceiaşi cauză este judecată după bunul plac, la unii li se dă dreptate, la alţii nu, şi vin parlamentarii să rezolve problema dând amnistii fiscale pentru funcţionarii publici ce au primit ilegal banii.
Procese amânate, luni şi ani, ca lumea să le uite şi când dau decizia, să nu mai ştie de ce a fost anchetat inculpatul. Politicienii şi cei cu bani, primesc pedepse, dacă primesc, cu suspendare, restul pentru chestii similare, la-nchisoare. Mă întreb dacă avem vreo lege clară că până şi Constituţia e interpretabilă. La chestia asta mă contrazice o eminență cenusie, Hrebenciuc: ”Constituţia este foarte clară, dar cred că o putem interpreta astfel încât să facem alegerile în octombrie. Dacă suntem toti oameni cu capul pe umeri, e un bine pentru România”. Voi aveţi capul pe umeri doar să nu vă ploaie-n gât. Aşa sunt toate legile la noi, făcute de ei, să le interpreteze cum vor, pentru binele lor şi uneori să ne scoată ochii, că interpretarea lor, este spre binele României.
Aşa mi-am adus aminte că oricine, în ţara asta, pe drumurile, sau mai bine zis pe cărările patriei, pline de gropi, poate călca strâmb şi face o entorsă “de drept” la piciorul drept, ce-l poate duce în situaţia de a fi pus în “gips” între trei şi şapte ani.
Unii, mai robuşti, scrâşnind din portofel, dând senzaţia că şchioapătă puţin, sunt examinaţi “ambulatoriu”. Alţii, mai firavi şi cu sistemul imunitar (a se citi financiar) mai scăzut sunt internaţi treizeci de zile, timp în care se cercetează cu atenţie călcătura, gravitatea entorsei “de drept” în vederea unui diagnostic.
Odată “fişa medicală” întocmită, “entorsele” sunt prezentate “medicului de specialitate”, care după ce-i ascultă pe asistenţi, dă verdictul aşteptat de toata lumea. Pentru “pacientul” mai robust care a scrâşnit… constatându-se o ameliorare a efectelor călcăturii, şchiopătând din ce în ce mai puţin vizibil, se hotărăşte o “gipsare” formală, cu suspendare. “Pacientului” mai firav şi cu sistemul ”imunitar” scăzut i se hotărăşte o “gipsare” pe termen lung. Aștept o decizie pentru cel cu „patru case”.
Crin-ul, surpriză, s-a „deschis” mai de dimineaţă şi ne-a grăit: „Atâta timp cât Băsescu lasă Guvernul să lucreze, nu-l suspendăm”. Multpreacinstitul rânjeste din Palatul Victoria, el își roade unghiile că nu s-a eliberat fotoliul de la Cotroceni.
Era pe vremea lui „nea”, şi din când în când, mai treceam şi pe-acasă, la părinţi, în vizită. Incă de la poartă auzeam radioul emiţând printre “sughiţuri”, dat pe Europa Liberă. Răposatul taică-meu, nu auzea prea bine şi-l dădea mai tare, prea tare şi de ce să n-o spun, mă temeam de “ciripitori”. Pe vreme-aceia, el îl numea pe nea „căpuşă”. După zece ani sub Iliescu îl regreta pe Ceauşescu.

Comentarii
  1. Gheorghe Boros spune:

    Cei care sunt in politica n-or sa intzeleaga niciodata doua lucruri1.:persoanele inteligente nu vor intra niciodata in politica;2.aerul de superioritate fatza de alegaatori nu va dispare niciodata(ma incearca sentimentul „rasa ariană)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s