Jurnalul unui rebel

Posted: Aprilie 8, 2015 in Scrierile mele

Partea a XX-a

Tot iulie tot 2012. Agigea. Temperatura 24 grade , eu am 37 grade și simt diferența. Umiditatea relativă 62% deci, n-am transpirat încă. De curând, am plantat trei…, nici nu știu cum să le zic, arbuști sau copăcei, oricum, pitici și exotici. Mi s-a atras atenția că răsar ca niște buruieni. Cum n-am marcat locul, am trei zone din grădină unde, nu pot să smulg buruienile…, au făcut „alianță politică”. Vedeți, ce simplu e să treci la subiectul zilei?! Am văzut alianțele politice de ieri, de azi și sigur vor mai fi și mâine. Seamănă cu niște operații de anus contra naturii. Oricât le-ai cosmetiza tot miros a căcat.
Venit de la servicu, devenit, pentru mine, un viciu, deschid televizorul, și dau de analiști, anchete, discuții aprinse la o masă cu fețe „distinse”, ducându-mă la gândul că s-o fi schimbat, bunăoară, ceva în țară. Ași,… era un „șou” despre Adi Minune. Cine mama dracului e Adi Minune, și mi-am adus aminte: „Monșer” văzui o brișcăcă în strada Sărindar și înhămat la brișcăcă un falnic armăsar. Sub el văzui că mișcăcă ceva „scurt” și bizar. Mi-am zis, o fi Băse suspendat? Nu, că…atingea pământul. O fi fost o moțiune de cenzură și mulpreacinstitul a picat din „brișcă”? Nu, orice-ar zice, orice-ar face multpreacinstitul nu se mișcă. Foicica fagului…în fine, era Adi zis Minune. Uite cât de simplu ni se umple timpul.
Doamne! Unde ți-a fost capul când ne-ai clădit? La urechi nu te-ai gândit ca în situații ce nu ne convin să se-nchidă de la sine: la nerecunoștință, aroganță, idei de circumstanță, injurii și spurcăciuni, la minciuni, bâlbe politice, greșeli gramaticale, la prostii și nerozii. Doamne! Unde ți-a fost capul când ne-ai cladit? Numai la ochi te-ai gândit să le oferi mai multe stări valide. Ți-a convenit ca pe ei să-i putem închide.
E cald și căldura imi aduce aminte de vara anului ’80. M-a prins într-un şantier naval al unui orașel din sud estul ţării unde, îşi găseau repartiţie majoritatea absovenţilor şcolii de cadeţi din Constanţa. Fete, din toată ţara, veneau, chipurile să facă plajă dar, la “vânătoare” şi multe dintre ele şi-au găsit acolo soţii. Vorba aceia cu femeia, “eterna poveste”, după care noi, bărbaţii alergăm şi o vânăm chiar şi la bătrâneţe, pentru ca ea, după câteva fente resuşite, să ne prindă şi să ne dea senzaţia că am “ales-o” când de fapt, noi am fost “aleșii”. Restaurantele erau pline. Îţi trebuiau “pile” să prinzi o masă liberă. Se beia vin la litru, “Corabioară”, şi se dansa toată noaptea. De invitai o fată la dans şi-o întrebai “se poate” puteai să te trezeşti cu un răspuns frank “da!, după dans şi dacă dai o masă”.
Mergeam pe puntea unei nave şi fierbinţeala tablei o simţeam pătrunzându-mi prin tălpi. Dacă m-ar fi privit cineva, figura mea de om îngândurat i-ar fi dat impresia că nu știu ce fac și nici măcar de ce sunt acolo. Nu, aşteptam ca şantierul să-şi termine probele de casă. Gândurile îmi zburau cu ani în urmă, devenisem un lup singuratic..
Muncitorii forfoteau peste tot, un furnicar ce-şi finaliza “muşuroiul” pe ultima sută de metri. Zgomotul motoarelor se auzea destul de putenic chiar și pe punte. Începuseră probele de casă. Ar fi trebuit să fiu mulţumit, eram aproape de finalizarea unui proiect la care lucrasem ceva timp, participasem la toate negocierile de achiziţionare a echipamentelor de bază deşi, nu prea am fost convins că erau cele mai bune. Nici că nava pe care se montau, ar fi fost cea mai bună soluţie.
Pe navă, brusc, s-a aşternut o linişte nefirească. Motoarele s-au oprit, muncitorii, grăbiţi părăseau nava. Era pauză de masă. Unii se îndreptau spre cantină, alţii spre vestiare unde-şi aveau sufertaşele cu mâncare iar, cei mai tineri, care n-aveau nimic, se adăposteau la umbră să-şi fumeze linştiţi ţigara.
Eram în dreptul schelei, un fel de “punte” de urcat la bordul navei. Printre muncitori am zărit o fată frumoasă cu părul strâns coc la spate, lângă ea un coleg de serviciu. Ajunşi pe punte, s-au îndreptat spre mine. „Vrem să facem o vizită pe navă” mi-a spus colegul în timp ce ea, mi-a întins mâna, făcând cuvenitele pentru cunoştinţă. Ca de obicei, şi cum colegul turuia întruna, nu i-am reţinut numele. I-am întrebat dacă sunt cu maşina şi dacă mai au un loc şi pentru mine. Trebuia să ajung la birou. “Nici o problemă”, l-am auzit pe coleg, “te anunţăm când plecăm şi te luăm”. I-am privit cum se îndreaptau spre castelul prova, nu mult, erau atât de multe echipamente pe punte încât la prima deviere, spre stânga sau spre dreapta, te puteai face nevăzut.
Am uitat de ei. Priveam echipamentele de pe punte. Făceau parte din ultima bunăvoinţă grandomană a “tovaraşului”. Asta o spun acum, atunci priveam altfel lucrurile, nu-mi păsa, ba chiar admiram tot ce se-ntâmpla. Am fost întrerupt de un muncitor “tovaraşu ! sunteţi chemat la maşină” .
Maşina era un ARO vechi, cu coviltir. In spatele şoferului erau două banchete înguste din lemn acoperite cu muşama neagră. Era plină. Am urcat făcându-mi-se loc imediat în stânga. Mi-am pus coatele pe genunchi cu privirea spre vârful pantofilor. Urmăream încordarea picioarelor funcţie de mersul maşinii. Nu ştiu dacă aţi simţit vreodată că sunteţi privit. Eu am simţit, m-am rezemat pe spate şi mi-am întors privirea, încet, de la stânga spre dreapta, până s-a oprit în perechea de ochi care mă ţintea. In colţul opus, pe diagonală, era fata cu părul prins coc la spate. Mă privea în ochi, nici nu clipea, nici nu i-a coborât, pur şi simplu, mă privea sau cel puţin, din partea mea, aşa se vedea. Cât timp am rămas aşa, ochi în ochi, n-aş putea să vă spun dar, mie mi s-a părut mult şi am fost primul care a cedat. Maşina a oprit. Am coborât şi retras am urmărit-o pe fata cu părul prins coc la spate cum se îndepărtează. Aş fi vrut să fac un gest s-o opresc şi să-i spun ceva dar, am renunţat îndreptându-mă spre birou şi gândind că poate nu pe mine mă privea, poate se gândea la ceva şi privirea ei, de fapt, trecea, întâmplător, prin privirea mea. N-aveam de unde să ştiu atunci, că o voi mai întâlni vreodată pe fata cu părul prins coc la spate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s