Intr-o știu eu care țară

Intr-o știu eu care țară, nu prea știu în care sat dar, sunt sigur, nu sub pat, doi bătrâni stăteau…de vorbă, nu l-a sfat, pe o laviță, la poartă, ținând, de toartă, câte-o cană cu jinars.
-Nu te-am mai văst de șeva vreme, mă veșine!
-Am avut goști ș-am fost gazdă.
-Șe zâci de ăștia cu tevea-ul, or cu alocațîia?
-Las-o cu politica. Cu tevea-ul n-om râmene-n jeb cu mai nicica. Am pruncii mari dară, la anu parcă-i auz zâcând, nu cât or dat ci c-or dublat. Îs alejeri. Las-o dracu’, Dumnezău mă ierte, de politică. Să-ț zâc de goștii nei. O vint fii-mea din Franța cu unu. Șe să zâc?! Fercheș. Chiar fain șî dup-o gură de palică mi-am zâs ca s-ar potrive păntr-o româncă.
-Șî?!
-M-or lăsat sângur cu franțuzu’ c-or plecat să ieie câte șeva de la cooperativă. Înca nu mi-or ieșât bucatele. Ne-am cântărit așe, câteva minute. Amu, a zâs șeva dară, nu-ț poci zâce ghe era dă bine or ghe rău. I-am mai turnat un păhar ghe palincă. După al triilea o-nceput să cânte și am prișeput că nu-i din partidul conservator. I-am cântat șî io fo două, ghealea ghea-le nostre. Când or vint muierile, fii-mea m-o întrebat cum m-am ghescurcat. Șî i-am zâs în ton cu șe s-o întâmplat. Dă-mi un „la” șî ț-oi zâce.