Unde este prim-ministru?

M-a intrebat un amic dacă știu ceva sau dacă știe cineva unde este multpreacinstitul din cel mai cinstit Guvern. Mi-am dat cu presupusul că, nici eu nu i-am mai văzut rânjetul pe ecran. Omul e bolnav. E plin de belele ca pepenele cu sâmburi de la Dabuleni, unde Geoană, îmbrâcat într-o sutană, dă acatiste. Nu-s pesediste. S-o fi dus să guițe într-un club de fițe, cu unul Ghiță, tocmai în Dubai. Onoarea terfelită nu poate fi amorțită decât la arabi, cu whisky, nu cu vinul din fostul Basarabi. Dacă la alegeri s-a bazat pe 7,4 milioane aliniați ca la onor de un dirijor penal și a pierdut, ca un făcut, pe mâna lui, acum, are o singură alternativă, să se aleagă singur.

Rămâne de văzut

Bogdan Chirieac; „Nu există, după știința mea, în lumea civilizată, un premier al cărui mandat să poată fi întrerupt de către o acțiune a justiției”.
Probabil se referea la acțiunea Justiției împotriva vreunei babe, slabe, în prag de inaniție, ce-și dorea să cumpere un gram de marmeladă vânzând verdeață la un colț de stradă.
M-a surprins Johannis, omul căruia nu-i place să fie întrerupt când tace.
CTP : „Refuzul lui Ponta de a demisiona este logic și așteptat. Dacă Ponta a putut să îngroașe obrazul în cazul plagiatului, o să poate și acum. Nu îl văd având un moment de demnitate, mândrie să își dea demisia,….”
Unde s-a mai văzut, vreodată, onoare sau demnitate la vreun politician român. Mi se pare normal. Un sociolog clujean a scris că românii nu ar fi chiar așa de deștepti cum se spune. Acesta ar fi motivul pentru care Ponta are în ADN „mândria de a fi român”. O „mândrie” cu care a pierdut alegerile. A plecat în Dubai să se reculeagă iar primarii PSD, de la sate, au umblat din ușă-n ușă pentru a recupera uleiul, zahărul și faina date în campania electorală. Alți președinți de partide, în situații similare, fără a fi mândri că sunt britanici, au demisionat. El se bazează că ar fi fost votat, ca premier, de popor și ar vrea să-l lase, măcar în chiloți (dacă la anul n-ar fi alegeri aș putea lăuda intenția) nu ca Taricianu, ce l-a lăsat în curul gol. Se bazează pe „lyke-urile” din facebook și pe sondaje unde, 90 din 100 de români sunt de acord cu el, 10 sunt impotrivă, iar pe ceilalți nu i-a întrebat nimeni. A trimis scrisori la toate ambasadele, inclusiv la socilaiștii din UE, plângându-se de Justiția română. N-am auzit vreo reacție, încă. Era, deja, depistat la controlul medical ca fiind „xeroxpozitiv”.
Logica lui este simplă : „Ca prim-ministru sunt împotrivă, ca deputat sunt pentru”. Rămâne de văzut.

Despre copt

Nu despre rețete culinare vreau să scriu. De-ale băgate la cuptor și-ți auzi nevasta „Gata s-au copt, putem pune masa”. Și oamenii se pot „coace” sau se mai poate spune despre ei că-s „copți”.
Nu despre cei ajunși în spital, acuzând dureri în occipital sau o gastrită cu greață de la o varză creață sau de la mâncat prea multă verdeață. Găsiți cu un ficat pătat, splina precum bulina, rinichi – două ridichi… Unul, dacă dă „colțul”, purtătorul de cuvânt al spitalului in care a fost tratat cum a fost tratat, ne va spune în câteva cuvinte „Nu s-a putut face nimic. Era copt”.
Nu, despre astfel de „copți” vreau să scriu ci despre politicieni. La cât ne-au furat și la cât ne-au mințit aștept purtătorul de cuvânt al Justiției: „N-a putut fi salvat nici chiar de Mateuț. A fost arestat. Era copt”.