Arhivă pentru iunie 13, 2015

Joscomuniștii.

Posted: iunie 13, 2015 in Scrierile mele

Dacă, nu de mult. pesediștii împărțeau românii în băsiști și antibăsiști, acum îi împărt în comuniști și joscomuniști. Dupa ei, joscomuniștii îl acuză pe multpreacinstitul care ne guvernează. A plecat la Baku și nu unde și-ar fi dorit, adică la dracu. Eu le dau dreptate comuniștilor. S-a dus și el săracu’, până la Baku, să-i demonstreze lui Aliev că i-a fost un bun elev și lui Putin că este cel mai tare jmecher din estul Europei. Plagiator și urmărit penal, este singurul ce a ieșit la interval. Unde ați fi vrut să meargă după asa o bucurie? A căzut o „mârlănie joscomunistă”, moțiunea de cenzură pe care a făcut-o cum i-a venit la gură. Dacă moțiunea trecea, acuza un jărăgai și pleca cu unul Ghiță, să-l stingă într-un bar din Dubai.

De politicieni m-am săturat. Nu la ăștia mă refer. Azi dimineață, buimac, după o noapte în care am crezut c-am dormit într-un hamac, am coborât în bucătărie unde, pe o farfurie, trebuia să mă aștepte cafeaua. Nu era decât tataia (așa îi zic eu lui socru-meu). El are la un genunchi o boală moștenită de la un unchi, care în jur de patru dimineața, cu putin înainte de a se ridica ceața, are treabă, n-are treabă, îl scoală. Niciodată nu l-am auzit să-și pună ceasul să sune. Cum îl știu, om de treabă, l-am găsit față-n față cu aragazul. Ardea gazul făcând o ciorbî. Tocmai când doream să schimb cu el o vorbă, suparat, probabil de un junghi la genunchi, mi-a zis: „Felul doi il faci tu.”
Ăștia nu s-au învățat minte, mi-am zis în gând, aducându-mi aminte de „Moartea din Agigea”, cum am numit eu o mâncare iute, de mi-au băut toată apa minerală și am fost nevoit să beau vinul sec. Mă înjură și acum, cu fețe ursuze, dând mărunt din buze, de câte ori le vine să se așeaze pe vine. Ascultător din fire, doctor fără-nvinuire, un expert în arta culinară pe care, reducând-o la scară, o am în adene-ul meu, modificând rețetele cunoscute din moși strămoși, m-am gândit să-i fac invidioși, să-i văd odată bucuroși ca la finalul cu „mulțam” să le spun: „Dacă vreți mai am”. Cei ce mă cunosc le spun sincer că recunosc. Nu-ncape nicio vorbă, la masa de prânz, mă bazam pe ciorbă.
Am așezat masa. Am avut grijă să mai pun un pachet cu unt și câteva borcane cu dulceață, toate pe care le aveam în casă. Nici nu vreau sa va spui cu câtă căldură le-am recomandat ciorba de pui. M-au refuzat spunându-mi că-i prea cald. Ce m-a bucurat este că au mâncat tot. La final, nevastă-mea, arborând pe față o urmă de greață mi-a zi: „Măi dragă!” Mi-a fost clar. Nu vorbea ea. „Mâine trebuie să merg la piață, nu mai avem nici unt și nici dulceață”.

Mândru că sunt român

Posted: iunie 13, 2015 in Scrierile mele

Nu dau niciun nume ci vă spun că gura pacătosului adevăr grăiește: „…cu o singura excepție, (adresându-se parlamentarilor PSD) v-ați ales lideri cu care vă puteți mândri…eu nu sunt prostănac”.
Să ni reamintim, măi dragă! Primul „Măi dragă” având „sula în coaste” a chemat minerii. Din mandatele sale am rămas cu panseluțele din Piața Universității. Al doilea, „Patru case” a concurat la „Trofeul calității” și a ajuns la „Cinșpe case”. A fost recompensat cu un concediu binemeritat, în loc cu răcoare, îl zgâriase un glonte rătăcit prin biblitecă. Unul dintre cei mai buni a fost „Prostănacu”, vă rog, mai mult respect, totuși, a ajuns pentru o noapte președinte. Ultimul lider e el: plagiator, Mickey Mouse, Pinichio, bătut măr la prezidențiale, urmărit penal și „ținut în brațe” de clan. Numai în România se poate întampla așa ceva. Pesedisti! V-ați ales liderii cu care vă puteți mândri și vă înțeleg sloganul: „Mândru că sunt român”.