Toate-s praf…

Inspirat din Eminescu

Voi, simțiri reci și fețe ghiftuite, felurite măști cu rânjet, mincioși cu suflet mic ce ați transformat și mândria de român într-o „frază”, o spoială ieftină și fără bază. Noi, priviri reci în fața stâncii unde ne-a dus valul și e, încă, ne-nceput tunelul la capătul căruia e luminița. Voi, pierduți în gânduri de înavuțire. Noi, fugiți prin țări străine, cei rămași „golani” și „curve” sau o mulțime de la care stoarceți banii. Voi, gușații, bâlbâiți cu gura strambă ajunși stăpânii acestei nații. Noi, cârpim visele noastre, trist și rece. Voi, la câștigul fără muncă unde demnitatea-i nerozie.
„Toate-s praf…Lumea-i cum este…si ca dânsa suntem noi”.