Inspirat din Eminescu
Voi, simțiri reci și fețe ghiftuite, felurite măști cu rânjet, mincioși cu suflet mic ce ați transformat și mândria de român într-o „frază”, o spoială ieftină și fără bază. Noi, priviri reci în fața stâncii unde ne-a dus valul și e, încă, ne-nceput tunelul la capătul căruia e luminița. Voi, pierduți în gânduri de înavuțire. Noi, fugiți prin țări străine, cei rămași „golani” și „curve” sau o mulțime de la care stoarceți banii. Voi, gușații, bâlbâiți cu gura strambă ajunși stăpânii acestei nații. Noi, cârpim visele noastre, trist și rece. Voi, la câștigul fără muncă unde demnitatea-i nerozie.
„Toate-s praf…Lumea-i cum este…si ca dânsa suntem noi”.
M-am auto-apreciat din graba. Nu mai vad bine.
Buna ziua!
Nici eu nu mai vad bine ,,marile impliniri „ale ,,alesei si dreptei” guvernari.
Buna ziua. In curand nu mai avem ce vedea
ești în pom?
Nu, in „Copacul din padure”.
copacul cu deziluzii. Optice?
Deziluzia nu are dioptrii.
are copaci?
Esti…praf.
prof.
N-ai praf în Islanda?
Bate toba in alta parte.