Singur acasă

Singur acasă. Nevastă-mea la serviciu, e un cataclism, care a dat bine la turism.
Socrul meu este „babă-sister”, are grijă de sora lui mai mare. Mie mi-a revenit sarcina să pregătesc masa.
Puneam tacâmurile când mi-am adus aminte de poetul care ne învăța, încă din școala primară: „din bube mucegaiuri și noroi, iscat-am frumuseți și…” mâncăruri noi. Dacă citatul nu vă spune nimic, este cel care-și aprindea luleaua în Strehaia și i se stingea în Himalaia sau cam așa ceva. Revin. Puneam tacâmurile pe masă când mi-am adus aminte de vorbele lui. Sunt puse „să repete o singură figură. Din gură-n blid și de la blid la gură”.
Dacă mâncarea nu este gustoasă, figura cu blidul și cu gura nu se repeta. La ciorbă va fi o singură tură: e prea acră, prea multă afumătură și nu te-ai zgârcit nici la sărătură. La felul doi doar o îmbucătură: carnea e prea grasă, chiar arsă, cartofii prea prăjiți sunt scofâlciți de ulei, au și sare multă pe ei. Am strâns tacâmurile și am pus pe masă numai pahare, unde mai pui, le-am și dat telefon să vină sătui.
Va fi ca pe vremea când mă duceam în Schei cu Minulescu, la Pietrele lui Solomon. Ne vom „îmbăta cu bere și cu glume”. Vom da televizorul pe un program cu lăutari, să ne „miorlăie-n urechi”. Va fi un „Master plan” reușit. Auzind ce-am pregătit, toate „fetele” din familie, în semn de mulțumire, până la întânire și-au lăsat barbă.