Arhivă pentru iulie, 2015

Am învățat ceva.

Posted: iulie 19, 2015 in Scrierile mele

Șefei penele i s-a pus o întrebare. Clară. Cu subiect și predicat, cum le place unora să spună. Ea: bla, bla bla…Reporterul o oprește: „Nu mi-ați răspuns la întrebare”. Ea: bla bla bla…. Reporterul o oprește din „bla” și insistă. Ea: bla, bla bla… „Aveți ceva cu mine!” Uitase întrebarea. Reporterul o repetă. O avea scrisă pe hârtie. Ea închide telefonul. Știa bine lectia cu „crastavetele”, ăla galben-verzui.
A turuit de parcă era nevastă-mea. Eu nu-mi notez întrebarea și când își termină „narațiunea” am uitat ce-am întrebat-o. De la reporter am învățat ceva.

Despre premii

Posted: iulie 17, 2015 in Scrierile mele

Venind de la serviciu, treizeci de grade afară, m-am gândit să sting „focul” cu o bere rece, Bergenbier, de-aia cu „Milioane de premii să-ți trăiești prietenia”. Surpriza a venit când am scos capacul, gândind la horoscupul lui Neti. Azi imi va surâde norocul. Din capacul scos îmi surâdea o bere. O altă plăcere. M-am dus să-mi recuperez berea cadou. Vânzătoarea-și legăna copilul în ladou. Nu vă reproduc exact, dar am dedus din spusele ei. Cei de pe litoral își pot lua recompensa din Carei.

Despre realitate

Posted: iulie 12, 2015 in Scrierile mele

Am un amic, expert în arta… de-a fi expert, m-a invitat la un vernisaj, un fel de masaj pentru ochi, așa ca o clătire de privire pe opere de artă. La intrare mi-a spus: „Un tablou se privește de departe, să poți înțelege ce-a vrut să transmită autorul” și oprindu-ne în dreptul unuia, care se afla la o distanță ceva mai mică decât până la următoarea stație de tramvai, m-a întrebat dacă îmi dau seama ce reprezintă. Cum eu nu văd prea bine și nici n-aveam ochelarii potriviți la mine, am început cu o pauză, suficient de lungă. El stând într-o dungă si privind cu ochii lui de expert, a început să-mi explice pe îndelete niște pete, pe care si eu le vedeam, c-ar fi plete. Ceea ce mie mi se părea a fi o masă el a finalizat descrierea, blazat, c-ar fi un cal stilizat.
M-a rugat să parcurg distanța, mult mai mică decât până la următoarea stație de tramvai și să citesc ce scria ca “titlu”. N-aveam cum să fac ceva în ochii lui de expert și pentru că-mi era amic i-am spus: Ai dreptate. Cred că e vorba de un cal mort. Jos scrie „Natură moartă”.

Singur acasă

Posted: iulie 11, 2015 in Scrierile mele

Singur acasă. Nevastă-mea la serviciu, e un cataclism, care a dat bine la turism.
Socrul meu este „babă-sister”, are grijă de sora lui mai mare. Mie mi-a revenit sarcina să pregătesc masa.
Puneam tacâmurile când mi-am adus aminte de poetul care ne învăța, încă din școala primară: „din bube mucegaiuri și noroi, iscat-am frumuseți și…” mâncăruri noi. Dacă citatul nu vă spune nimic, este cel care-și aprindea luleaua în Strehaia și i se stingea în Himalaia sau cam așa ceva. Revin. Puneam tacâmurile pe masă când mi-am adus aminte de vorbele lui. Sunt puse „să repete o singură figură. Din gură-n blid și de la blid la gură”.
Dacă mâncarea nu este gustoasă, figura cu blidul și cu gura nu se repeta. La ciorbă va fi o singură tură: e prea acră, prea multă afumătură și nu te-ai zgârcit nici la sărătură. La felul doi doar o îmbucătură: carnea e prea grasă, chiar arsă, cartofii prea prăjiți sunt scofâlciți de ulei, au și sare multă pe ei. Am strâns tacâmurile și am pus pe masă numai pahare, unde mai pui, le-am și dat telefon să vină sătui.
Va fi ca pe vremea când mă duceam în Schei cu Minulescu, la Pietrele lui Solomon. Ne vom „îmbăta cu bere și cu glume”. Vom da televizorul pe un program cu lăutari, să ne „miorlăie-n urechi”. Va fi un „Master plan” reușit. Auzind ce-am pregătit, toate „fetele” din familie, în semn de mulțumire, până la întânire și-au lăsat barbă.

Ca o vacă din India

Posted: iulie 9, 2015 in Scrierile mele

Huxley recunoștea că „realitatea este într-atât de incomensurabil de complicată, încât ne e imposibil să o înţelegem într-un mod sintetic, ca un întreg”. Neputând ajunge la o înțelegere deplină a realității trebuie să acceptăm că „viaţa nu e un joc de cuvinte încrucişate, cu rezolvare dată şi cu o recompensă pentru persoana ingenioasă care o intuieşte. Pentru enigma universului există tot atâtea răspunsuri câţi oameni sunt”.
Recitindu-l pe Huxley mi-am adus aminte de politicienii noștri și de vorba lui Antonie Iorgovan „La noi șefii de partide sunt ca vacile în India”. N-a spus nimic despre boi. Astfel multpreacinstitul prim-ministru este, răstălmăcind vorba lui „enșpe case”: …un electron sărit de pe orbita, o realitate pe care pesediștii n-o vad. El este că o vacă … din India.