Arhivă pentru iulie, 2015

Despre pamflet

Posted: iulie 6, 2015 in Scrierile mele

Repet, n-am nimic cu credința. Am ce am cu popii. Circulă pe net un plamfet. Ar fi trebuit să fie „subtitrat”. Mulți l-au luat ca fiind adevărat. Sunt din aceia care n-au luat bac-ul, dar au teminat facultatea la privat și și-au dat doctoratul printr-un plagiat. Se spune ca Înalt-multpreasmintitul Daniel cel ce conduce Biserica Ortodoxă Română vrea slujbe de înmormântare pentru cei ce se îngroapă în nisip la mare. Un prilej de înavuțire pentru pomenire, prin acatiste, vânzări de batiste cu lumânri pentru alinari, icoane cu sfinți (tot pentru „arginți”) și alți bani pentru dogmaticele și tradiționalele sărutari de poale. Eu îl cred în stare pe Înalt-multpreasmititul dornic de bani. El vea „Mantuirea neamului”, un fel de „Uite Luna, uite farul, iată vine salvamarul !” Dragii mei turiști pregătiți-vă banii. Vin popii pe plajă și de nu vă îngropați în nisip vă taxează că luați lumină. Mai e mult până la Paște. Naamul nu se poate „mântui” numai din pupat de moaște.

Despre grija față de om

Posted: iulie 6, 2015 in Scrierile mele

Pe toate programele TV, analiștii dezbat problema din Grecia. Pesediștii nu uită să se laude cu reducerea TVA, salariul minim pe economie, dublarea alocației pentru copii și nemaipomenita creștere economică în timp ce în buzunarele noastre continuă să bată vântul. Numai Zgonea este fericit. Nu este la prima „abatere”. Noi, ca și cum am fi pe moarte. Avem nevoie de un șoc să ne trezim. Mi-am adus aminte de un episod. Un scafandru aflat în dificultate, odată scos din apă a fost declarat mort. Dus pe brațe, înspre cabina navei, a fost scapat pe scări. Din șoc, „mortul” și-a revenit. De aici concluzia: „Grija față de om” l-a salvat.

Despre aleși

Posted: iulie 5, 2015 in Scrierile mele

Despre ceea ce scriu pot depune mărturie o fată din Baia Sprie, coafeză la o frizerie și un pămpălău din Zalău, care mi-au scris că parlamentarii sunt elita. Niște aleși de mai mare dragu’, cum ar fi zis Fanus Neagu, beleregi numai buni de facut legi „trăgându-și” pensii de invidiat deși n-au contribuit la stat.
Eu nu sunt de acord cu ei cum că toată „pleava” ar fi fost aleasă din Suceava, iar restul ar fi niște „surcele” din Pogoanele sau Târgu Magurele. Nu!, avem oameni școliți, absolvenți „magda cum laude” la denea, chiar din Mehedinți, tehnicieni din Fieni, energeticieni și electricieni din Mioveni, Fălticeni, chiar și colegi de-ai lui Mihai Viteazul din Călugareni. Din Poienari ne-am ales cu strungari, iar din Rovinari unde minerii sunt majoritari au fost aleși tâmplari, vreo doi gestionari și dintr-o eroare, cu totul involuntar, a fost ales un cofetar. Din Calafat a fost ales un comerciant de la Remat. Moraru a fost ales din Căldăraru, iar din Urlați și Afumați numai muncitori necalificați. Dintre ei s-a distanțat un lăcătuș din Luduș cu o teză de doctorat in care a demonstrat, cu subiect și predicat: cheia franceză este engleză transformând-o, cu talent, în patent, printr-o „jmecherie cu ghivent”. Pe scurt, un ăla și o aia din Strehaia și Gătaia.

Despre veșnicie

Posted: iulie 4, 2015 in Scrierile mele

Zilele trecute mi-a căzut în mână o carte despre moarte , „Viață după viață” a lui Raymond A. Moody, Jr și mi-am adus aminte de o întâmplare. Era toamna târziu, devreme dimineața. Eu în drum spre Turnu- Severin, la uzina de apă grea pentru care lucram câte ceva. Eram într-o Dacia, singur pe șosea și la Albota, prima localitate după Pitești, într-o curbă, șoseaua cu mâzgă mi-a „umflat” volanul conducându-mă unde a vrut ea, mai exact, pe marginea unei râpe ce dădea într-o arătură, poaspăt făcută pentru cultură. Avantaj râpa. M-am dat de doua ori peste cap și am aterizat pe roți. Avantaj eu. Cerul nu era albastru, era întunecat, ploua. N-am pierdut contactul cu trupul meu. Îl simțeam și aveam să aflu, mai târziu, că două coaste erau rupte. N-am simțit ridicându-se din mine spiritul. N-avea unde. Capota mașinii îmi stătea pe cap. Mi-a fost clar, n-am fost condamnat la moarte.
Platon în „Apologia lui Socrate” pune în „gura” acestuia următoarele cuvinte: „Dar, dacă moartea e doar un somn lipsit de vise.”
Am un viciu și la aproape șaptezeci de ani mai merg la serviciu. Dacă mâine dimineață mi-ar bate în geam tipul cu coasa l-aș trimite să se mai plimbe puțin prin Agigea, că mai am ceva de rezolvat la serviciu. Îmi permit să-l parafrazez pe Platon: dacă moartea este așa, nu este locul cu verdeață, este locul unde nu este nici durere, nici suspin, este doar o noapte veșnică. Extrapolând, veșnicia este o noapte.