Mă bucur de vizita lor

E sâmbătă. Am musafiri la masă. Imi vin fetele, cu tot „tacâmul”. Pardon, tacâmul îl pun eu. Cea mare vine de la Brașov. M-am sculat mai de vreme decât de obicei. Mă uit la ceas. Este 9:59. M-am bucurat de parcă eram la cumpărături. Am sunat-o pe fiică-mea, cea din Brașov:
-Unde sunteți?
-În drum spre sufragerie.
-Aveți grijă cum conduceți. Mă sunați când ajungeți în bucătărie.
In bucătărie l-am găsit pe socrul meu. Ardea gazul. Făcea mâncare. A lipsit un timp și am mâncat ce-am mâncat. Astăzi vom mânca mai bine. Văzându-mă stând liniștit m-a întrebat:
-Ai terminat ce-aveai de făcut?
-Am terminat. Nu mi-am propus nimic să fac. Imi aștept copiii și pe cea mai mică nepoțică. Băiatul meu a plecat, cu tot „tacâmul”, acum câteva zile. Nu s-au sincronizat. Mă bucur de vizita lor în fiecare vară.