Dacă credeți că se va schimba ceva…

Ieri n-am vrut să scriu fiind marcat de nenorocirea din București. Imi aduc aminte, era prin ’96, privat fiind, am încercat un împrumut rambursabil. Era un program pentru firmele mici și mijlocii. Pregătisem un plan, beton, apreciat de propozabili, lucrători la stat dar, nu este un banc, mi-au spus franc, „Jumi-juma”. Am renunțat. Zece ani, ca privat, în preajma sărbătorilor legale, chiar și ilegale, eram „călcat” de controlorii de la stat. La început, amenda minimă era 10 milioane lei vechi. Se făcea tot un fel de „Jumi-juma”, 10 mil. la stat 10 mil. lor. Dacă nu plăteai te „călcau” până dădeai faliment sau renunțai. Ulterior amenda minimă s-a mărit la 15 mil lei vechi. N-aș putea preciza cine era nemulțumitul, statul sau funcționarul lui. Dacă, astăzi, s-ar face un clasament „Cei mai bogați 300 salariați” topul s-ar ocupa, integral, cu cei de la stat. Sistemul s-a aplicat și la autorizații. Cine nu „cotiza” era purtat până ar fi renunțat. Doreai autorizație, plăteai! După această catastrofă, regtetabilă, cu doliu național (nici acesta respectat), autoritățile promit…Imi vine să vomit. De câțiva ani aud de morți îngropați de pământ în șanțuri. Nu știm și n-am învățat nici măcar să săpăm un șanț, să-l semnalizăm pentru cei ce circulă pe șosea sau pentru orbi. Pe ăștia care „ne sapă” cine-i controlează?  Nu am auzit să se fi oprit o lucrarea de interes public pentru că n-ar fi fost „safety”. In România nu există „Safety first”. Se omoară oameni nevinovați, pentru nimic. S-a inaugurat o autostradă la intrarea căreia se putea afișa „Pericol de moarte” și nu s-ar fi greșit. Astăzi suntem marcați de eveniment. Ieșim pe străzi în semn de solidaritate. „Mâine” viața iși va relua cursul ei firesc. Dacă credeți că se va schimba ceva, începând de mâine, vă înșelați !