Lectura secundară

Asist la o abundență de scrieri pe sit-urile de socializare, facebook și bloguri. O lectură, nu literatură. Aș numi-o lectură secundară. Unele le citesc cu plăcere, pe altele le ignor. Unele au umor negru sau „alb”, umor cu subiect sau numai cu „predicat”. N-am crezut că după 65 de ani o să pun mâna pe „condei”. Mă gândisem că am trăit îndeajuns să pot face acest lucru. Am scris și mai bine și mai rău neezitand să arunc cu pietre în tagma politică și în popi, o clică norocoasă, care a pus mâna pe putere și averea noastră. Am estimat și mai bine și mai rău. Poate mai am timp și pentru corecții. Mi-am atras dușmani deși mi-am spus părerea în stilul meu. Niciun respect pentru opinii. N-aș fi crezut niciodată că această lectură secundară poate să provoace chiar și răsturnarea unei societăți.