In toate bisericile ortodoxe…

Ieri venind de la serviciu am butonat canale de la A la D. Canale TV. La ultimul am dat de Teo. N-o mai văzusem demult. Făcea un show cu câțiva invitați și unul special. După port parea un popă. Ținea la piept un dosar sau o carte. Probabil teza lui de doctorat, evident o teză despre Facere. O ediție bilincvă  „Facerea de bine – mother’s future” completată de un masterat „Despre clismă”. Nu unde vă gândiți dumneavoastră ci la Vințu de Jos. Cred că titlul i l-a scris madam Grapini. Din discuție am dedus că este vorba  despre schismă, satanism și rock. In timp ce ceilalți invitați încercau să-l convigă pe popă intervine telefonic fericitul purtător de cuvinte al multpreafericitului spunând „uite popa nu e popa” nici popic e un nimic, un fel de multpreanefericit ce nu este acceptat nici în biserica mamii lui, daca mama lui ar avea o biserică. Apoi, a început să cânte rock. Pardon. A început să ne „cânte” despre rock și afinitățile unor popi pentru acest stil de muzică. Legătura s-a înrerupt. In platou s-a așternut liniștea. Un domn cu coc, în care era infipt un arac la nivelul creerului mic, a spart tăcerea cu un fel de „Atunci ăsta ce-i?!” Teo, arborând o față de lămâie stoarsă a oprit show-ul. Imi pare rău ca s-a întrerupt legătura cu fericitul purtător de cuvinte al multpreafericitului. Sunt sigur că ne-ar fi spus: „In toate bisericile ortodoxe din România se cântă..rock.”