Îmi vine greu să-mi imaginez cum ar fi „dincolo”. Frica lui Dumnezeu o am în sânge….în sângele lui nevastă-mea. Am aflat că Papa Francisc , dupa ce a stat un an în antreu a fost primit de Dumnezeu. Fusese ocupat cu analiza unui sondaj legat de gradul de ocupare a locurilor de muncă din Rai. PIB-ul Raiului era în scădere, mulți asistați și puțini la tuns iarba.
În timp ce-l descălța pe Papă (nu cu orice încălțări se ajunge în Rai), trăgându-l de șireturi i-a spus:
-Băi, Papă ! Numarul credinciosilor a scăzut! Vezi ce se întâmplă în Europa. Coboară pe pământ și transmite anunțul Meu: primesc și atei în Rai.
Deschid o paranteză. Asta a învățat-o de la Abramburica. N-ai Bacu-l, poți intra la facultate. Închid paranteza.
Cum nu am auzit ca Înaltpreabineîmbrăcatul și Multpreafericitul nostru să fi făcut contestație la CCR (Curtea Constituțională a Raiului), veșnica veșnicie a veșnicului viitor este rezolvată.
Sunt ateu, m-am liniștit !
Arhivă pentru decembrie, 2015
Recunosc. M-a mâncat undeva și în loc să mă scarpin am citit. Accesasem „Clubul epigramiștilor”. Dacă mă intrebați unde au sediul nu pot să vă răspund. Regret profund. Cred că unii sunt născuți-crescuți în Vășcauți. După prozodie unii ar fi din Orăștie sau din Baia Sprie. Am încercat o critică onestă cum că ceea ce scriu nu sunt epigrame…
Un oarecare, din Vânju Mare, ofensat de atâta criticat a postat: „nu v-a plăcut nimic din ceea ce au scris, membri cunoscuți !” Aș completa cu: din Constanța până-n Rădăuți.
Un altul, roșu, de indignare, în obrajor, probabil din Târgu Bujor m-a admonestat: „nu vă place ce scrie alții…”.
O „epigramistă”, care nu era la mine pe listă, o temerară, pobabil, din Lehliu Gară, mi-a dat replica c-o „epigramă”. Dramă: „Și să fie sacul plin rime,/De idei și prozodie./Alții precum noi/Nici să nu mai fie”. Cât adevar grăita doamna. M-a surprins. N-a găsit o rimă le „rime”. Știu una mai recentă, dar indecentă, un supranume la mulțime…
Mai ceva ca aia scrisă între doua trenuri din Legliu Gară a fost cea primită din Gătaia. O reproduc cu prozodia autorului: „Uni-au fost la discotecă,/Și, ce-au mai dansat…/Eu, am fost la…enotecă,/Și m-am îmbătat…!!!” De la asta pâna a mă acuza pe mine că aș fi beat nu a fost decât un pas. Cred ca domnul care a ticluit-o a lucrat la Vin-Alcool. Îl cunoștea pe Bachus. A făcut rima la Aron cu un telefon. Se potrivea mai bine „beton”, precum la Marcu…arcu și la Năvodari…pescari. Dacă ești din Ploiești, să ne trăiești!
Am să închei cu versurile unui binecunoscut, din Agigea până în Sascut: „…Un lucru o să pară și mai tragic…/Românii nicăieri,nu vor avea comunitate,/Când capra din vecini, răpusă-i de un puseu,trifazic..!”
L-am auzit pe un jurnalist, un deontolog, mirându-se de ce parlamentarii nu-și propun salarii mai mari, acum cât sunt în putere, ci indemnizații suplimentare, consistente, la pensii. Urmează să fie gratulați, cu aceleași intenții, si omologii lor din primării, cei care s-au luptat pentru ai băga în parlament. Explicația e simplă. Acum pot să fure prin acțiuni ilegale. Salariul nu-i interesează, este un mizilic , care nu contează. Ieșiți la pensie vor continua să ne fure,… de data asta legal.
Am aflat, de pe net, că Putin ar avea origine română. Îl chema Putină. Pe vremea când se scria mai abitir, avea un strămoș în oastea lui Dimitrie Cantemir. Am o explicație. Încet, dar sigur, din generație în generație, putina cu varză a devenit ditamai butoiul cu pulbere.
Este o poveste cu o madam, care făcea foamea, pe niște trepte, pentru câteva concepte, poate drepte. Nimeni n-a făcut-o proastă. În schimb, de când a devenit, fulgerător, senator… Senator al „rătăcitului de pe podul din Agigea”, purtător de cuvinte, pentru oieri, animata și înveșunata pensiilor speciale, cu multe parale, pentru parlamentarii care dau legi după bunul lor plac: câți câini să fie la o stână, câți urși să le calce pe tarla, până când se poate pășuna și ce amenzi să li se dea, a votat alăturea de „rătăcit” împotriva măririi pensiilor cu 5%, iar pentru ei, la un mandat, o mie cinci sute de lei. O nimica toată. Nici-o discuție despre contribuție. Beleregii sunt deasupra legii. Nimeni n-a făcut-o proastă. Ea și-a permis să-l facă pe un oier prost. După spusele ei, mirosea a chanel. Dragul de el. Ajunsă la nivelul ce deosebea chanel-ul de săpunul cheia i-a venit ideea că n-ar fi ciobănel ci un stânjenel, câine infiltrat pentru lătrat.
Un cioban, întrebat dacă vor intra în parlament a răspus răspicat, sau așa mi s-a părut:
-Nu vă temeți, noi știm cum să ne purtăm cu animalele.
Aron after 65 