Florile dalbe

„Aseară pe asfințit”, „În cetatea împărătească” din Agigea, unde m-am aciuit, mi-am zis: „Asta-i seara minunată!”. Am terminat de scris o carte. După „Noaptea alba, noapte dalba și mister” „A sosit ziua cea sfântă”… s-o dau la tipărit.
„Ziurel de ziua” m-a mișcat nevasta:
– „Scoală gazdă din patuț!”
Precum „Adam din rai ieșea” m-am dus „Într-o zi bună pe plai”, la tipografie, un fel de „Raiule gradină verde”, undeva „Colo jos, Doamne mai jos” de kilometrul 4-5 al Constanței.
Vorba aceia „Doar odată e Crăciunul”, deși „Crăciunul vine an de an” hai să public și eu o carte de „Seara Crăciunului nost’”. Una de umor: „Fii vesel iubit creștine” și să văd că „La toată casa e lumină”.
Portariței i-am zis: „Deschide nană ușile”, „Astăzi vin și-mi plec genunchii”, la cei „Trei crai de la răsărit”, dintre care doi m-au citit și unul, chiar, a zâmbit.
Văzându-mă au exclamat pe dată: „Mare minune se arată!”
„De când Domnu’ s-a născutu’” nu m-au mai văzutu’ și în unanimiate mi-au zis: „Domn, Domn să-nălțăm”, un „Colind de belșug” și „Noroc să deie Dumnezeu”… la vânzare de carte.
„Linu-i lin” am ieșit din tipografie. Am intrat într-un magazin să cumpăr ceva de „Noroc și numai bucurie”. „Ce vedere minunata!” Fuego își ruga mama, ca și altă dată, „Împodobește mamă bradul!” „Mama, suflet răscolit” de atâta-mpodobit s-a răzvrătit … Am ieșit, grăbit, să nu asist la o ceartă în familie. Afară, un grup de pensionari repetau pentru Primarie „Ne dați, ori nu ne dați, fasole cu cârnați”.
Am plecat la un supermarket. Încă nu era deschis. Noroc cu Hruscă, un tip grăbit, a spus răstit:
– „Deschide ușa creștine!”… și s-a deschis.
Văzând prețurile mi-am adus aminte de nevastă-mea:
– „O ce veste minunata!”, mi-a zis. Am rămas mută de-mi pare rău după tevea-ul de „două-ș-patru” la sută.
Să nu vin cu mâna goală am intrat într-o florărie și din „Câte flori sunt pe pământ” am ales „Florile dalbe”.