Arhivă pentru decembrie, 2015

Am de gând să-mi cumpăr o oaie

Posted: decembrie 14, 2015 in Scrierile mele

Toate problemele pe care le avem au fost rezolvate. Parcă-l văd pe Șova cum dădea din mâna dreaptă spunăndu-ne: „O să vedeți cum iese autostrada din munte”. N-am văzut-o, dar toată lumea știe despre cea de la Sibiu-Orăștie. Niște neica-nimeni fac și acuma glume, cică ar fi unica din lume.
Avem școli, nenumărate, multe neterminate, fără avize și expertize, dar în „prize”. Dacă se vor închide, precum clădirile cu bulină, spre bucuria popilor, vom deveni o nație creștină.
Avem spitale, unele-s pe post de debarale. Să te faci bine ai nevoie de parale, niște „hârtii” de valoare pentru îndesat în buzunare. Să scapi cu zile îți trebuiesc câteva pile.
De biserici te împiedici și nu poți să mă contrazici. În afară de consum, restu-i fum,… de lumânări. Ruga și pupatul de moaște, pentru mine, sunt ca oracăitului de broaște.
O idee „genială” ce ne mănâcă banii, cu anii, este o catedrală. N-am înțeles dacă ne mântuiește, ne izbăvește, ne cumințește sau…ne jecmănește.
Salarii mari la parlamentari. Restul să mai aștepte până ce „strada” o să se deșiepte.
Despre pensii nici nu pot să vă povestesc, dintr-una, pe zece ani, se poate face o excursie de două zile în Baia Sprie.
Singura problemă rămasă nerezolvată, la care s-a găsit, în sfârșit, un neisprăvit, sau mai mulți, să o rezolve, este legată de numărul de câini de la o stână. Stau la ses, în Agigea. Aștept detalii. Poate se rezolvă până la Rusalii. Am doi câini și am de gând să-mi cumpăr o oaie.

Florile dalbe

Posted: decembrie 11, 2015 in Scrierile mele

„Aseară pe asfințit”, „În cetatea împărătească” din Agigea, unde m-am aciuit, mi-am zis: „Asta-i seara minunată!”. Am terminat de scris o carte. După „Noaptea alba, noapte dalba și mister” „A sosit ziua cea sfântă”… s-o dau la tipărit.
„Ziurel de ziua” m-a mișcat nevasta:
– „Scoală gazdă din patuț!”
Precum „Adam din rai ieșea” m-am dus „Într-o zi bună pe plai”, la tipografie, un fel de „Raiule gradină verde”, undeva „Colo jos, Doamne mai jos” de kilometrul 4-5 al Constanței.
Vorba aceia „Doar odată e Crăciunul”, deși „Crăciunul vine an de an” hai să public și eu o carte de „Seara Crăciunului nost’”. Una de umor: „Fii vesel iubit creștine” și să văd că „La toată casa e lumină”.
Portariței i-am zis: „Deschide nană ușile”, „Astăzi vin și-mi plec genunchii”, la cei „Trei crai de la răsărit”, dintre care doi m-au citit și unul, chiar, a zâmbit.
Văzându-mă au exclamat pe dată: „Mare minune se arată!”
„De când Domnu’ s-a născutu’” nu m-au mai văzutu’ și în unanimiate mi-au zis: „Domn, Domn să-nălțăm”, un „Colind de belșug” și „Noroc să deie Dumnezeu”… la vânzare de carte.
„Linu-i lin” am ieșit din tipografie. Am intrat într-un magazin să cumpăr ceva de „Noroc și numai bucurie”. „Ce vedere minunata!” Fuego își ruga mama, ca și altă dată, „Împodobește mamă bradul!” „Mama, suflet răscolit” de atâta-mpodobit s-a răzvrătit … Am ieșit, grăbit, să nu asist la o ceartă în familie. Afară, un grup de pensionari repetau pentru Primarie „Ne dați, ori nu ne dați, fasole cu cârnați”.
Am plecat la un supermarket. Încă nu era deschis. Noroc cu Hruscă, un tip grăbit, a spus răstit:
– „Deschide ușa creștine!”… și s-a deschis.
Văzând prețurile mi-am adus aminte de nevastă-mea:
– „O ce veste minunata!”, mi-a zis. Am rămas mută de-mi pare rău după tevea-ul de „două-ș-patru” la sută.
Să nu vin cu mâna goală am intrat într-o florărie și din „Câte flori sunt pe pământ” am ales „Florile dalbe”.

L-am învățat minte.

Posted: decembrie 6, 2015 in Scrierile mele

Dacă anul trecut Moș Nicolae, în loc să-mi aducă ceva, mi-a luat bocancii spunându-mi „Știi, pe-ai mei i-am terminat!”, m-am învățat minte. Aseară am pus o pereche de ghete la geam. Azi dimineață, am gasit o hârtiuță-n varf de băț, pe care Moșul mi-a scris: „Mi-ai tras țeapă. Ce bă, ăștia-s bocanci, plini de găuri în talpă?! În plus, ai avut grijă să pui în ei și câte-o schijă.”
L-am învățat minte.