Până când moartea ne va despărți.

Posted: Februarie 25, 2016 in Scrierile mele

Ieri s-a întors socrul meu din Cosmos, cum îmi spune de câte ori pleacă undeva. A stat trei și ceva mai bine de luni. A mers cu avionul vreo două ore până în Cipru. Mi-a povestit despre o petrecere, un fel de botez. O familie dintr-o ciprioată și un indian, formată după toate canoanele bisericești și lumești, și-a angajat o bonă indiană, pregătită din timp, în caz că va naște ciprioata. Ciprioata n-a născut. A născut bona și tatăl era indianul ciprioatei. Bona a părăsit domiciliul și ciprioata a adoptat copilul.
-Ciprioata s-a împăcat cu indianul? – l-am întrebat pe socrul meu.
-Păi nu știi cum este la ei! Până când moarte ne va desparți.

Comentarii
  1. Vergil Bogdan spune:

    Am citit-o de trei ori si parca-mi vine s-o mai citesc o data… Rad si scriu, scriu si rad… Bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s