De multe ori aud jurnaliști argumentând o știre ca fiind venită pe surse. Îmi imaginez cum ar fi o știre ca aceasta „O cisternă cu GPL a fost lovită de un tren cu 100 de călători.” Știrea adusă acasă, venind de la coasă, de nea Ghorghe, Nea Mărin sau vreun nea Ion și spusă nevestei. De aici pleacă știrea din gură în gură:
-Vecină ! Ai auzit ce s-o întâmplat.
-Nu! Ce?
-Un tren cu GPL a fost lovit de o cisternă cu 100 de călători.
Vecina se duce la vecina:
-Vecină ! Ai auzit ce s-o întâmplat.
-Nu! Ce?
-100 de călători cu GPL au lovit un tren cu o cisternă.
Vecina se duce la vecina:
-Vecină ! Ai auzit ce s-o întâmplat.
-Nu! Ce?
Un tren cu GPL a lovit 100 de călători cu o cisternă.
O știre…pe surse.
Arhivă pentru martie, 2016
0
Azi dimineață m-am sculat mai devreme decât de obicei. De obicei mă scol mult mai devreme. Am aruncat ochii pe fereastră și ce am văzut am pozat și pentru dumneavoastră. Să mai zică lumea că în Agigea nu răsare soarele.
Pe la mijlocul lui ianuarie am fost la Casa de pensii. De ce? Asta este o alta poveste. Având o problema, pentru ei gravă, mi-au recomandat să las la Registratură o petiție. Am fost asigurat că într-o lună voi avea un răspuns autorizat. Om cu bun simț și din respect pentru tradiționalul sfert academic, am mai așteptat o săptămână. Ieri am pus mâna pe telefon cu gândul să dau o tură pe la Registratură. Am sunat vreo trei ore. La capătul „firului”, o fătucă îmi spunea, în două limbi, „Ocupat”. Parcă băteam la ușa unui veceu public.
Între timp a intrat și socrul meu în bucătărie. Și el era indignat:
-Am pierdut „diva” !
Aș fi dorit să-i spun ceva de dulce, dar mi-am adus aminte că are diabet. Mi-am revenit când am auzit-o pe nevastă-mea:
-Vezi că este după „paprika”.
Eu tocmai citeam un mesaj primit de la un amic. Era un banc. Dându-mi seama despre ce era vorba în cele două propoziții enunțate mai sus, am spus:
-La noi, în dormitor, este după PRO TV – și am izbucnit în râs. Terminasem de citit bancul.
Am pus telefonul la ureche să evit eventuala întrebare „De ce râzi ca prostul ?” și am mai dat o tură pe la Registratură. Surpriză. Telefonul suna. Suna … suna … suna. După un sfert de ora m-am plictisit și l-am oprit. Nevastă-mea a intervenit:
-Poate sunt în pauza de masă. De ce râdeai singur, ca prosu’ ?!
Citisem un banc. Este vorba de patru cetățeni de prin Fălticeni, consăteni cu doamna aceea în vârstă, care la întrebarea unui ziarist „Ați avut vreodată orgasm?” a răspuns ofuscată „ Maică, pe mine m-a ferit Dumnezeu de așa ceva!”, au fost chestionați asupra celui mai rapid lucru din lume, dar cu argumente.
Primul a speficificat „gândul”. Eu, care știam sfârșitul bancului am izbucnit în râs. Al doilea a specificat „clipa”. Râdeam din ce în ce mai tare. Al treilea a specificat „lumina”. Nu mă mai puteam opri din râs. Am molipsit tot personalul din bucătărie. Nevastă-mea se ținea cu o mână de burtă și-și lipise capul pe un blat. Socrul meu acuza dureri mari în mușchii de la cap.
Al patrulea a specificat „diareea este cel mai rapid lucru”. M-aș fi mirat să fie „rezolvarea unei petiții”. Personalul din bucătărie m-a privit mirat și i-am oferit explicația cetățeanului întrebat: „Aseara am făcut pe mine și n-am avut timp nici să mă gândesc, nici să clipesc și nici să aprind lumina.”
N-a mai râs nimeni. Văzându-mă punând mâna pe telefon, socrul meu mi-a sărit în ajutor.
-Mai știu eu un număr la Casa de pensii, are douazeci și cinci în coadă.
L-am format. A doua supriză. Suna. N-a sunat mult și în timp ce mă gândeam la o „diaree” verbală cu: situația dumneavoastră e gravă; de ce atâta grabă; vă urăm să mai trăiți vreo doua zeci de ani cu asigurări ca voi apuca noi reglementări, etcatera…la celalat capăt al „firului” o doamnă (la Casa de pensii sunt numai doamne, șeful este un domn):
-Aici, Casa de pensii internaționale! Cu ce vă putem servi?!
Nu mi-au plăcut niciodată pisicile. Într-o zi, în mijlocul curtii, dau nas în nas cu o pisică. O știam. Era una din gașca lui nea Costică. Îmi traversa curtea pe gard. Șontâc-șontâc, părea un babalâc. Are lipsa o labă de la un picior din spate.
Ne-am privit, ochi în ochi, câteva minute, suficient să ne dăm seama că nu ne plăceam reciproc. A avut noroc.
M-am dus la frigider, un fel de magazin almentar second hand, de unde am tăiat o felie de salam, din ăla pe care-l mai aveam și i-am aruncat-o sub bărbie. Mi-am dat seama că e motan când mi-a întors spatele. În timp ce îngurcita o nouă felie de salam i-am legat sub coadă o etichetă. Ideea mi-a venit de la o precupeață ce vindea ouă în piață, „Sunt motan, vă rog, nu mai pipăiți ouăle !”
Motanul a renunțat la parte din felia de salam, a dat un număr nemăsurabil de tărcoale, în formă de spirale și cu mare iuțeală spre zona dorsală. După o piruetă ca în Lacul lebedelor, care ar fi făcut-o să roșească chiar și pe Anna Plavova, m-a privit cu pupile făcute brici. Din labele din față, sub formă de pungi, a scos câteva „cuțite” lungi și în timp ce din faringe mă avertiza cu un miorlăit mi-a crestat o mână până a dat de sânge. Zona mă ustura de parcă, toată viața, pisica ar fi fost la cules de ardei pentru făcut paprika. Ne-am mai privit un timp, în tăcere, după care am plecat amândoi, sub scut, de parcă nici nu ne-am fi cunoscut.
De atunci, suntem cei mai buni … dușmani.
Nu țin minte ca vreun politician să fi venit cu o propunere de lege în favoarea cetățeanului. Așa mi se pare și legea „dării în plată”. După ce și-au rezolvat problema pensiilor speciale, înainte de terminarea mandatului și-au mai propus câteva legi, să scape de datorii la bancă și în caz că nu vor mai fi aleși, să ocupe posturi de înalți funcționari publici, pentru cei peste un metru optzeci și cu o treapta mai jos pentru restul, fără concurs. Ei „e deștepții neamului”. Se pare că legea cu darea în plată, dupa amendamente, o afacere, pentru ei bună, s-a cam fâsâit. Să nu se facă de ras, nu dau înapoi. Eu personal nu-mi dau seama cui face bine legea. M-a „lămurit” nenorocitul care o susține: „Vrea credite performante.” Ceea ce nu ne-a explicat este cum vede el performanța în acordarea unui credit pentru casă și în favoarea cui, asta dacă a învățat în școala ce înseamnă „performanță”.
Aron after 65 