Aici, Casa de pensii…

Posted: Martie 8, 2016 in Scrierile mele

Pe la mijlocul lui ianuarie am fost la Casa de pensii. De ce? Asta este o alta poveste. Având o problema, pentru ei gravă, mi-au recomandat să las la Registratură o petiție. Am fost asigurat că într-o lună voi avea un răspuns autorizat. Om cu bun simț și din respect pentru tradiționalul sfert academic, am mai așteptat o săptămână. Ieri am pus mâna pe telefon cu gândul să dau o tură pe la Registratură. Am sunat vreo trei ore. La capătul „firului”, o fătucă îmi spunea, în două limbi, „Ocupat”. Parcă băteam la ușa unui veceu public.
Între timp a intrat și socrul meu în bucătărie. Și el era indignat:
-Am pierdut „diva” !
Aș fi dorit să-i spun ceva de dulce, dar mi-am adus aminte că are diabet. Mi-am revenit când am auzit-o pe nevastă-mea:
-Vezi că este după „paprika”.
Eu tocmai citeam un mesaj primit de la un amic. Era un banc. Dându-mi seama despre ce era vorba în cele două propoziții enunțate mai sus, am spus:
-La noi, în dormitor, este după PRO TV – și am izbucnit în râs. Terminasem de citit bancul.
Am pus telefonul la ureche să evit eventuala întrebare „De ce râzi ca prostul ?” și am mai dat o tură pe la Registratură. Surpriză. Telefonul suna. Suna … suna … suna. După un sfert de ora m-am plictisit și l-am oprit. Nevastă-mea a intervenit:
-Poate sunt în pauza de masă. De ce râdeai singur, ca prosu’ ?!
Citisem un banc. Este vorba de patru cetățeni de prin Fălticeni, consăteni cu doamna aceea în vârstă, care la întrebarea unui ziarist „Ați avut vreodată orgasm?” a răspuns ofuscată „ Maică, pe mine m-a ferit Dumnezeu de așa ceva!”, au fost chestionați asupra celui mai rapid lucru din lume, dar cu argumente.
Primul a speficificat „gândul”. Eu, care știam sfârșitul bancului am izbucnit în râs. Al doilea a specificat „clipa”. Râdeam din ce în ce mai tare. Al treilea a specificat „lumina”. Nu mă mai puteam opri din râs. Am molipsit tot personalul din bucătărie. Nevastă-mea se ținea cu o mână de burtă și-și lipise capul pe un blat. Socrul meu acuza dureri mari în mușchii de la cap.
Al patrulea a specificat „diareea este cel mai rapid lucru”. M-aș fi mirat să fie „rezolvarea unei petiții”. Personalul din bucătărie m-a privit mirat și i-am oferit explicația cetățeanului întrebat: „Aseara am făcut pe mine și n-am avut timp nici să mă gândesc, nici să clipesc și nici să aprind lumina.”
N-a mai râs nimeni. Văzându-mă punând mâna pe telefon, socrul meu mi-a sărit în ajutor.
-Mai știu eu un număr la Casa de pensii, are douazeci și cinci în coadă.
L-am format. A doua supriză. Suna. N-a sunat mult și în timp ce mă gândeam la o „diaree” verbală cu: situația dumneavoastră e gravă; de ce atâta grabă; vă urăm să mai trăiți vreo doua zeci de ani cu asigurări ca voi apuca noi reglementări, etcatera…la celalat capăt al „firului” o doamnă (la Casa de pensii sunt numai doamne, șeful este un domn):
-Aici, Casa de pensii internaționale! Cu ce vă putem servi?!

Comentarii
  1. Aglaia Dimofte spune:

    Excelent! O primavara frumoasa!

  2. Vergil Bogdan spune:

    Be happy, sotia ta are o rabdare angelica… atunci cand e vorba sa-ti adreseze intrebarea fatala: „De ce razi ca…”! De la C de P ma asteptam sa te ia si la rost „Ce aia (bip) tot suni ma?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s