Un sfat pentru Mădălina

Astăzi am fost cam agitat. Canicula este de vină. Am deschis televizorul și am dat de o știre: „Celebra Mădălina Ghenea…” Am închis televizorul și am deschis calculatorul. Am cautat-o printre „Celebrități din toată lumea”, „Mari oameni de știință” și chiar printre „Laureații premiului Nobel”. Păream dus, am căutat-o și în Larousse. Dezamăgit, am revenit la televizor și spre surpinderea mea știrea era în reluare (ăștia le reiau din oră-n oră): „Celebra Madalina Ghenea și-a găsit liniștea…” O liniște pe care o pierduse în patul lui,… în patul lui,… în patul lui… O regăsise în patul lui…
Ca un ardelean neaoș ce sunt mi-am zis: bag samă că „celebra” asta nu s-a învățat minte. Canicula este de vină. Îl știu pe Ion, fiul pădurarului din Pădurea Craiului. bronzat la față și în cioareci albi, fetele din sat îl compară cu Harap Alb. Are o cabană din lemn pe vârful muntelui. Îi dau un sfat Mădălinei. Renunță, măi „celebritate”, la pat și cautăți liniștea într-un prici.

Punct … și de la capăt

După inundațiile din Județul Alba:
Mi-au murit șase pui de găină din 1970. N-am mai văzut asemenea inundații !

M-am gândit să-i fac o surpiză

Am auzit că mâine va fi sfârșitul lumii. Se schimbă polii magnetici ai Pământului. Se va observa prin căderea magneților de pe frigidere. Prima mea mare îngrijorare am simțit-o la cutremurul din ’77. Eram în pat. Ne uitam la un film bulgăresc. Deodată, soția a sărit ca arsă. Îi luase foc instinctul de conservare. A tâșnint pe ușă. Eu, care nu am toate instinctele acasă, am luat-o pe fiică-mea din patuț și m-am postat în rama ușii de la dormitor, ca pentru o poză de sfârșit. După ce „sfârșitul lumii” s-a sfârșit am ieșit pe balcon, în brațe cu cea mică. Toți locatarii blocului erau afară. Am pus prima întrebare de îngrijorare:
-La voi merge televizorul? Sunt curios cum se termină filmul.
A doua oară a fost prin decembrie 2012, dacă îmi aduc aminte bine. Mayașii ajunseseră cu calculul calendarestic la aceea dată. Nu știu care a fost părerea cercetătorilor britanici dar eu emit una. Mayașul n-a mai apucat să-și termine opera. S-a îmbolnăvit și aflând, pe surse, ca România are spitale ce datează de pe vremea lor, s-a internat la noi și la scurt timp a murit.
Mâine va fi sfârșitul lumii. Am facut o plimbare prin Agigea. N-aveam ce vedea și m-am gândit că ar fi bine să mă obișnuiesc cu acest nimic. Pe drum m-am întâlnit cu nea Costică, vecinul meu. Venea, șontâc-șontâc, de la serviciu. Este paznic de noapte la o firmă ce are șezlonguri pe plajă. Hoții n-au aflat că singurul șezlong ce nu poate fi furat este cel pe care doarme el.
-Pari obosit – i-am spus.
-N-am dormit toată noaptea. Șeful și-a serbat ziua de naștere.
Întors acasa m-am gândit să-i fac o surpriza soției când va veni de la serviciu, așa ca de sfârșitul lumii și când ne vom revedea, unde ne vom revedea, să nu aibe nimic a comenta. Adică să fac ceva bun de mâncare. Am sunat-o:
-Dragă, să mă anunți când vii! O să-ți fac o surpriză.
-Cu cât timp înainte vrei anunțul?
-Cu douazeci și patru de ore.

După cum suntem tratați în spitale…

Apropo despre tot ce se întâmplă în spitale. Boc a început să le închidă. Nu era rău. Nu mai este loc de tratat în ele. Nu a propus nimic în schimb, adică spitale noi. La câte bacterii s-au adunat, orice bani cheltuiți pe reparații sunt bani aruncați. Avem nevoie de spitale noi. Dacă-mi aduc aminte bine, după căderea lui Boc, o „cepuță” ajunsă ministru la sănătate, devenită Cepoi, a declarat „dacă închizi un spital trebuie pus în loc alcteva”. Ce? Nici el nu a specificat. După cum suntem tratați în spitale cred că s-a gândit la un cimitir.

Bunicule, de ce …?!

Oaspeți de seamă în Agigea. Fiică-mea, cea mare, nepoata, trecută un pic de trei ani și cuscra. Nepoata mea este la momentul întrebărilor „De ce?” Căldura mare. Eram în chioșcul din curte când o briza ne-a mai răcorit și cuscra nevând altceva mai bun de rostit, a spus:
-Ce bine este când mai bate puțin vântul.
Nepoata mea a prins ideea din zbor și o aud:
-Bunicule, de ce bate vântul!?
M-am coborât la nivelul ei și i-am explicat.
-Draga Moșului (în Ardeal la bunic i se spune Moșu’) cauza principală a formării vântului este diferența presiunii atmosferice între două zone cu temperaturi diferite. În zona cu temperaturi mai ridicate, aerul fiind mai ușor se ridica și golul lăsat este umplut de aerul din zona mai rece.
Fiica-mea a început să râdă, cuscra nu știa ce să creadă, doar nepoțica mă asculta cu atenție și, nu știu de ce, m-a surpins întrebarea ei:
-Bunicule, da de ce bate vântul!?