Senryu

Casnică

Azi, soția
a schimbat butelia.
Eu am spus „Tatăl nostru”

Ce înseamnă o zi de sărbătoare !?

Primavara, pentru mine, e corvoadă. Mă pune nevastă-mea la treabă. Grădina este cu pricina. Am plantat un agriș, să-i mai tai din greața neveste-mii, când spun câte o glumă, pe care ea o tratează ca pe-o fâsâită.
Am și eu, din când în când, noroc cu popii. Astăzi este Buna Vestire și poruncă de la Cel de Sus „Interzis la muncă”. Pauza mi-a priit. A intrat grăbit pe facebook. Ce caut aici?-mi-am zis, ca și cum aș fi întrebat-o pe Ileana Cosânzeana ce caută la maternitate. „Să făt frumos” mi-a răspuns. Eu doream să scriu ceva … ca lumea. Am dat de postarea Domnului Norea, un împătimit al genului „Senryu”. Ignoranța mea în acest domeniu și ca să nu mor prost … Apropo de moarte. Mi-am adus aminte de o glumă.
-Mă, tu îl șci pe Văsălie.
-Sciu, dară.
-O murit.
-Tulai Doamne! Aista nu beia, nu fuma…
-Așe-i! La otopsie, doctoru’ nu i-o gasât ninica. Bag-samă o murit sănătos. Da’ sci, nu-l mai îngroapă vineri?!
-Da când?
-Sâmbătă.
-Da di ce, să sâmte mai binie?
Deci, cum vă spuneam. Să nu mor prost am dat o fugă pe „net”. Așa am aflat că senryu-l este o „grămăjoară” de 17 silabe, căreia japonezii îi spun poezie, dar cu o descriere cinică sau străbătută de un umor acid și, care nu trebuie să conțină un kigo. Era și un exemplu, chiar japonez:

かくれんぼ kakurenbo
三つ数えて mitsu kazoete
冬になる fuyu ni naru
În traducere sună cam așa:

De-a ascunselea
Numără până la trei
Iarna a sosit

Acum am înțeles de ce s-a interzis acest joc în Japonia. Cât cinism.
Inspirat de mitingurile de Buna Vestire din București: ale polițiștilor; ale celor pentru viață (aveau dreptate: ce asta-i viață?) și a unor șoferi amatori, care nu mai avea locuri de parcare, timp în care fetele s-au îmbulzit pe centură (n-am văzut, dar am bănuit), am scris:

Miting politiști,
centura plină.
Dezlegare la „pește”.

Am verificat. Sunt 17 silabe și niciun kigo.
Seara m-am uitat la meciul cu Danemarca. Fotbaliștii nostri se mișcau ca niște melci, vorba prietenului meu, melcul:

Dacă ar fi să joc fotbal,
mă voi legitima
la Rapid.

Noaptea, târziu, s-au făcut multe comentarii pe seama lui. Comentatorii ne-au asigurat că scroafa nu-i moartă în cotet, iar calificarea se mai joacă, matematic vorbind. Cu alte cuvinte am putea face din țânțar armasar. Replica țânțarului am dat-o eu:

Firav, dar
la cât de des înțep,
fac să plangă armăsarul.

Senryu-le ! Că tot ești salcie la mal, nu vreau să fiu un râu la umbra ta ci un un mic izvor de apă lină, fără kigo și cinism, doar cu ceva umor. Ce înseamnă o zi de sărbătoare !?

 

Senryu

Buna vestire în București

Miting politiști,
centura plină.
Dezlegare la „pește”.

Senryu

Țânțarul

Sunt firav.
La cât de des înțep
fac să plangă armăsarul

Despre punct și virgulă

„Punctul” l-a pus Mariana Hopulele, învățătoare în comuna Măciuca din Județul Vaslui, iar „virgula” a fost extrasă din programul de guvernare.
PAMFLET

Rămurel Pastramă, primarul comunei Măciuca din Judetul Vaslui, a convocat o ședință lărgită a consiliul de administrație:
-Stimate consătene și stimați consăteni ne-am adunat…ne-am adunat. Ce-i cu „virgula” asta, doamnă Andaluzia?!
Andaluzia Poșircă, fostă Nespălatu, secretara domnului Pastramă, roșie în obraji ca o pătlăgică, arancându-și ochii bulbucați prin lentilele groase cât fundul unui borcan pentru murături, capacitate cinci litri, ochii – nu borcanul, pe ordinea de zi, a spus:
-Mă scuzați! E „virgula” din programul de guvernare. Aia cu basculanta.
Scos din țâțâni și proaspăt ieșit din pepeni, primarul Pastramă i se adresează neprotocolar:
-Ce basculantă, fă Poșirco!? Poate ambulanță.
-Așa, domn primar! M-am scăfâlcit…pardon, fâstâcit. Cică vom avea una în fiecare comună. Și-ntr-a noastră.
-Într-a mea, fă! Îi răspunde ofuscat primarul. „Virgula” asta mă frământă ca cum se pregătește aluatu pentru pâine. Îmi este groază să mă gândesc. Ne va pune la cheltuieli. Să vă fie clar! Nu vă bucurați că avem și noi o mașină. Guvernul a cerut furnizorului să specifice în instrucțiunile de funcționare: „A nu se folosi la lucrări agricole”.Trebuie să angajăm un șofer și, măcar, o asistentă. Asta e problema. Jurista noastră, Raiu Viorica Speranța, nepoată după o familie de „struți” a distinsului Toni Greblă, are o propunere. S-o ascultăm:
-Stimat prezidiu…
Este întreruptă de Pastramă, care-i spune în șoaptă:
-Vorbește mai tare, să audă și a lui Carcalete. E violată de gradul trei.
-Handicapată, domn primar,-îl corectează Speranța comunei Măciuca.
-Asa! Da’ zi-i mai tare!
-…și onorată asistență! Deci, ținând cont că suntem peste 2600 de comune și vot fi tot atâtea ambulanțe cu doi angajați, deci în jur de peste 5000 de oameni, pe modelul celor de la Curtea de Argeș, ne-am gândit să facem un sindicat. Astfel închidem gura curcilor. Am discutat cu domnul Rămurel Pastramă și punem bazele un sindicat puternic ce se va numi „Sindicatul am…bulan..”.
Moment în care Neluțu Boubătrân, a cărui nume era în contrast cu vârsta lui fragedă, produce rumoare:
-Se vede! Aveți!
Primul care l-a admonestat a fost Rândunel Pisică, căruia deși îi zburau gândurile prin altă parte, mai exact la Maricica lui Fleașcă, având atenție distributivă, contrar cu rezultatele cercetătorilor britanici asupra adeneului local:
-Las-o mă, să vorbească!
Deloc afectată, ba chiar flatată de întreruperea provocată de Boubătrân, Speranța își continuă alocuțiunea:
-Deci, se va numi „Sindicatul ambulanțierilor”. Președinte a fost propus Doruleț Resmeriță. E bun. Îi merge gura ca o meliță. Ca trezorier a fost propusă doamna Venera Baltă. Dacă aveți propuneri, vă ascultăm!
Prima care s-a înscris la cuvânt, cuvânt din care puțini se încumentă să iasă, a fost Mariana Hopupele, învățătoare în comuna Măciuca, o femeie unsă cu toate alifiile … pe față, să-și ascundă vârsta, care și-a tras, cum i-a explicat primarului, „wireless” de la Consiliul Judetean, unde prietenul ei Aurică Flocea este paznic de noapte, fiind la curent cu tot ce se întâmplă pe plan intern și internațional.
– Sunt de acord cu propunearea doamnei Raiu Viorica, care este și o Speranță pentru comuna Măciuca.
-Aveți și o propunere, doamnă Hopulele! O întrerupe Raiu Viorica Speranța în timp ce-i arunca un ochi galeș lui Boubătrân.
-Propun ca o delegatie din partea acestui sindicat să meargă la negocieri cu doamna Olguța. Ați văzut ce darnică este cu noi, bugetarii. Doleanțele noastre să fie scrise în limba engleză, iar salariul pe care il cerem pentru noii angajați să fie scris cu litere. Cifrele sar în ochi. Dacă salariul dorit este 2017 lei net pe lună poate fi scris si cu cifre. Se confundă cu anul de înființare a sindicatului.
Supasă la vot, propunerea a fost adoptată în unanimitate.
După vot, doamna Hopulele a mai dat un sfat:
-Odată ajunsă în București, este bine ca delegația să nu meargă în „marș” forțat sau cu tramvaiul până la Ministerul Muncii, va produce rumoare în rândul personalului.
Cei prezenți la largita sedință, neînțelegând vorbele învățătoarei, nu au comentat sfatul dat.
Sarmisegetuza Tulbure, fiica din prima căsătorie a doamnei Andaluzia Poșircî și-a dat.și ea, cu părerea:
-Poate „virgula” asta se va pune la sfârșitul mandatului. De ce să ne grăbim?
Finalul discutiilor a coincis cu ultima intervenție a doameni Mariana Hopulele:
-Sarmisegetuzo, mamă! La sfârșit se pune punct, nu virgulă!