Arhivă pentru aprilie 14, 2017

Buna Vestire

Primavara, pentru mine, e corvoadă. Mă pune nevastă-mea la treabă. Grădina este cu pricina. Am plantat un agriș, să-i mai tai din greață neveste-mii, când spun câte o glumă, pe care ea o tratează ca fâsâită.
Am și eu, din când în când, noroc cu popii. Astăzi este Buna Vestire și poruncă de la Cel de Sus „Interzis la muncă”. Pauza mi-a priit. Am intrat grăbit pe facebook. Doream să scriu ceva … ca lumea. Am dat de postarea Domnului Norea, un împătimit al genului „Senryu”. Ignoranța mea în acest domeniu și ca să nu mor prost … Apropo de moarte. Mi-am adus aminte de o glumă.
-Mă, tu îl șci pe Văsălie.
-Sciu, dară.
-O murit.
-Să mori tu?!
-Tulai Doamne! Da’, ce-ț vini?
-Mă, asta-i așe ca cum ai zâce – „dreptu-i”?
-Așe-i. Avui o lipsă. Să mor io că-i drept ce-ț spui.
-D’apăi cum, că aista nu beia, nu fuma…
-Așe-i! La otopsie, doctoru’ nu i-o gasât ninica. Bag-samă o murit sănătos. Da’ sci, nu-l mai îngroapă vineri?!
-Da când?
-Sâmbătă.
-Da di ce, să sâmte mai bine?
Deci, cum vă spuneam. Să nu mor prost am dat o fugă pe „net”. Așa m-am simțit, și eu, mai bine. Am aflat că senryu-l este o „grămăjoară” de 17 silabe, căreia japonezii îi spun poezie, dar cu o descriere cinică sau străbătută de un umor acid și care nu trebuie să conțină un kigo. Era și un exemplu, chiar japonez:

くれんぼ kakurenbo
三つ数えて mitsu kazoete
冬になる fuyu ni naru

În traducere sună cam așa:

De-a ascunselea
Numără până la trei
Iarna a sosit

Am râs cu lacrimi un sfert de oră înțelegând de ce s-a interzis acest joc în Japonia. Cât cinism.
Inspirat de mitingurile de Buna Vestire din București: ale polițiștilor; ale celor pentru viață (aveau dreptate: ce, asta-i viață?!) și a unor șoferi amatori, care nu mai avea locuri de parcare, timp în care fetele s-au îmbulzit pe centură (n-am văzut, dar am bănuit), am scris primul meu senryu:

Miting politiști,
centura plină.
Dezlegare la „pește”.

Am verificat. Sunt 17 silabe și niciun kigo.
La noi in familie domnește armonia încă de ieri, alaltăieri ne-am certat de la o țigară. Ea nu fumează și m-a dat afară. În Agigea, o liniște totală, pe care o descriu în 17 silabe, ca să vedeți ce simplu este:

Era ca la vernisaj.
Eu ofuscat.
În jur „Natură moartă”.

Curtea mi-a inspirat un alt senryu:

Stăteam gânditor,
precum un stâlp.
Când, deodată…Marș javră!

Am terminat țigara și am intrat în casă. Am scris și verificat senryu-l. 17 silabe și niciun kigo. Bucuros, am mai ieșit, odată, în curte. „Nema” inspirație. Câinii dădeau fericiți din coadă.
Când am reintrat, nevastă-mea mă aștepta în prag. Nu știu ce mi-a spus. N-o ascultam. Îi număram silabele, până le-am pierdut șirul. Nu a scăpat niciun kigo remarcând doar două sau trei bip-uri. La sfârșit am folosit doar trei silabe:
-Da, dragă!
M-am gândit că trebuie să o învăț tehnica senryu-lui. Cât de multe se pot spune în 17 silabe? Mi-aduc aminte de început:

Eram doi îndrăgostiți,
pur și simplu.
Ea pură și eu simplu.

Suntem la vârsta în care chestia cu „îndrăgistiții” este istorie. Vorbind corect gramatical, ea a evoluat, fiind „mai mult ca perfectul” familiei, eu devenind, pur și simplu. „imperfectul”. Nici nu mă gândesc cu câte silabe m-ar fi boscorodit soacra. Nu am cunoscut-o, dar am un remediu, în 17 silabe, pentru cei ce nu încap de ea:

Stai cu soacra?
Ia-ți Pest Repeller.
Alungă dăunătorii.

Inspirat de Domnul Norea vă ofer și un senryu mai romantic:

„Vedi Napoli,
poi muori”
Pelerinaj pentru soacre.

Fiind zi de sărbătoare, am hotărât, împreună, un fel de „cu unanimitate de voturi” (n-aveam cum să fiu împotrivă, ajungeam la balotaj) să împărțim activitățile în familie. Contribuția mea, la bunul mers al familiei, în ziua aceea, v-o pot spune, pe scurt, tot în 17 silabe:

Azi, soția
a schimbat butelia.
Eu am spus „Tatăl nostru”.

Seara m-am uitat la meciul cu Danemarca. Fotbaliștii nostri se mișcau ca niște melci. La final, a intervenit prietenul meu, melcul, tot cu 17 silabe:

Dacă ar fi să joc fotbal,
m-aș legitima
la Rapid.

Noaptea, târziu, s-au făcut multe comentarii pe seama lui, nu a melcului ci a meciului. Comentatorii ne-au asigurat că scroafa nu-i moartă în cotet. Matematic vorbind, calificarea se mai joacă. Cu alte cuvinte am mai putea face din țânțar armăsar. A replicat țânțarul:

Firav, dar
la cât de des înțep,
fac să plangă armăsarul.

Senryu-le ! Că tot ești salcie la mal, nu vreau să fiu un râu la umbra ta ci un mic izvor de apă lină, fără kigo și cinism, doar cu ceva umor.