Sărbători Pascale în familie sau… Câte se pot spune în 17 silabe.

Posted: Aprilie 14, 2017 in Scrierile mele

Buna Vestire

Primavara, pentru mine, e corvoadă. Mă pune nevastă-mea la treabă. Grădina este cu pricina. Am plantat un agriș, să-i mai tai din greață neveste-mii, când spun câte o glumă, pe care ea o tratează ca fâsâită.
Am și eu, din când în când, noroc cu popii. Astăzi este Buna Vestire și poruncă de la Cel de Sus „Interzis la muncă”. Pauza mi-a priit. Am intrat grăbit pe facebook. Doream să scriu ceva … ca lumea. Am dat de postarea Domnului Norea, un împătimit al genului „Senryu”. Ignoranța mea în acest domeniu și ca să nu mor prost … Apropo de moarte. Mi-am adus aminte de o glumă.
-Mă, tu îl șci pe Văsălie.
-Sciu, dară.
-O murit.
-Să mori tu?!
-Tulai Doamne! Da’, ce-ț vini?
-Mă, asta-i așe ca cum ai zâce – „dreptu-i”?
-Așe-i. Avui o lipsă. Să mor io că-i drept ce-ț spui.
-D’apăi cum, că aista nu beia, nu fuma…
-Așe-i! La otopsie, doctoru’ nu i-o gasât ninica. Bag-samă o murit sănătos. Da’ sci, nu-l mai îngroapă vineri?!
-Da când?
-Sâmbătă.
-Da di ce, să sâmte mai bine?
Deci, cum vă spuneam. Să nu mor prost am dat o fugă pe „net”. Așa m-am simțit, și eu, mai bine. Am aflat că senryu-l este o „grămăjoară” de 17 silabe, căreia japonezii îi spun poezie, dar cu o descriere cinică sau străbătută de un umor acid și care nu trebuie să conțină un kigo. Era și un exemplu, chiar japonez:

くれんぼ kakurenbo
三つ数えて mitsu kazoete
冬になる fuyu ni naru

În traducere sună cam așa:

De-a ascunselea
Numără până la trei
Iarna a sosit

Am râs cu lacrimi un sfert de oră înțelegând de ce s-a interzis acest joc în Japonia. Cât cinism.
Inspirat de mitingurile de Buna Vestire din București: ale polițiștilor; ale celor pentru viață (aveau dreptate: ce, asta-i viață?!) și a unor șoferi amatori, care nu mai avea locuri de parcare, timp în care fetele s-au îmbulzit pe centură (n-am văzut, dar am bănuit), am scris primul meu senryu:

Miting politiști,
centura plină.
Dezlegare la „pește”.

Am verificat. Sunt 17 silabe și niciun kigo.
La noi in familie domnește armonia încă de ieri, alaltăieri ne-am certat de la o țigară. Ea nu fumează și m-a dat afară. În Agigea, o liniște totală, pe care o descriu în 17 silabe, ca să vedeți ce simplu este:

Era ca la vernisaj.
Eu ofuscat.
În jur „Natură moartă”.

Curtea mi-a inspirat un alt senryu:

Stăteam gânditor,
precum un stâlp.
Când, deodată…Marș javră!

Am terminat țigara și am intrat în casă. Am scris și verificat senryu-l. 17 silabe și niciun kigo. Bucuros, am mai ieșit, odată, în curte. „Nema” inspirație. Câinii dădeau fericiți din coadă.
Când am reintrat, nevastă-mea mă aștepta în prag. Nu știu ce mi-a spus. N-o ascultam. Îi număram silabele, până le-am pierdut șirul. Nu a scăpat niciun kigo remarcând doar două sau trei bip-uri. La sfârșit am folosit doar trei silabe:
-Da, dragă!
M-am gândit că trebuie să o învăț tehnica senryu-lui. Cât de multe se pot spune în 17 silabe? Mi-aduc aminte de început:

Eram doi îndrăgostiți,
pur și simplu.
Ea pură și eu simplu.

Suntem la vârsta în care chestia cu „îndrăgistiții” este istorie. Vorbind corect gramatical, ea a evoluat, fiind „mai mult ca perfectul” familiei, eu devenind, pur și simplu. „imperfectul”. Nici nu mă gândesc cu câte silabe m-ar fi boscorodit soacra. Nu am cunoscut-o, dar am un remediu, în 17 silabe, pentru cei ce nu încap de ea:

Stai cu soacra?
Ia-ți Pest Repeller.
Alungă dăunătorii.

Inspirat de Domnul Norea vă ofer și un senryu mai romantic:

„Vedi Napoli,
poi muori”
Pelerinaj pentru soacre.

Fiind zi de sărbătoare, am hotărât, împreună, un fel de „cu unanimitate de voturi” (n-aveam cum să fiu împotrivă, ajungeam la balotaj) să împărțim activitățile în familie. Contribuția mea, la bunul mers al familiei, în ziua aceea, v-o pot spune, pe scurt, tot în 17 silabe:

Azi, soția
a schimbat butelia.
Eu am spus „Tatăl nostru”.

Seara m-am uitat la meciul cu Danemarca. Fotbaliștii nostri se mișcau ca niște melci. La final, a intervenit prietenul meu, melcul, tot cu 17 silabe:

Dacă ar fi să joc fotbal,
m-aș legitima
la Rapid.

Noaptea, târziu, s-au făcut multe comentarii pe seama lui, nu a melcului ci a meciului. Comentatorii ne-au asigurat că scroafa nu-i moartă în cotet. Matematic vorbind, calificarea se mai joacă. Cu alte cuvinte am mai putea face din țânțar armăsar. A replicat țânțarul:

Firav, dar
la cât de des înțep,
fac să plangă armăsarul.

Senryu-le ! Că tot ești salcie la mal, nu vreau să fiu un râu la umbra ta ci un mic izvor de apă lină, fără kigo și cinism, doar cu ceva umor.

Comentarii
  1. Aglaia Dimofte spune:

    Stilul de poezie este perfect pentru tine. Felicitari! Bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s