Moartea și mersul pe jos

O cercetătoare din Nevada, (dovada o am din media, mai exact din wikipedia) o doamnă pe nume Barbara, spune că oamenii ar putea evita întâlnirea prematură cu Omul cu Coasa dacă ar merge suficient de repede. Studiul n-a fost făcut de cercetătorii britanici ci de australieni și nu pe canguri ci pe oameni trecuți de șaptezeci, oameni mai apropiați de veci. Dacă mergi cu 5 km/oră riscul de deces este redus. Moartea merge mai încet, te urmează la pas…pâș-pâș. Te oprești – o mierlești. Ce nu aflase Barbara este ce-mi tot spunea mie mătușa Varvara: „nu te întoarce din drum că-ți merge prost”.
Am făcut un experiment, cu cronometru în mână, mergând prin Agigea, nu mult o sută de metri. După calculele mele 6 km/oră. Stau bine, mi-am zis, căutând o bancă să mă odihnesc. N-am găsit și m-am așezat pe o ridicătură ce semăna cu o bordură plătită de Primarie cu bani grei, un ban, acum un an, sub cinci mii de lei. N-am stat mult de teamă Lui pâș-pâș, să nu mă trezesc cu El odihnindu-ne pe aceeași ridicatură sub formă de bordură. Eram într-o mare dilemă. De cine să ascult? De Barbara sau de mătușa Varvara? M-am decis. Mă întorc spre casa cu riscul de a da, la poartă, de Omul cu Coasa sprijinindu-se cu nonșalanță de clanță. Am avut noroc. Era nevastă-mea și ce mi-a zis m-a liniștit:
-Unde dracului ai fost. Pe tine te caută Moartea acasă și tu umbli creanga.