Despre numiri în Guvern

Am citind lucrarea de evaluare la limba română a unui elev. Trebuia să facă o compunere făra să depășească o pagină. Compunerea a început astfel: „Un cal a intrat în galop în pădure și tâgâdâm, tăgâdâm, tâgâdâm…” până la sfârșitul paginii. Am râs cu lacrimi. Elevul a fost notat cu doi, ceea cea ne demostrează, dacă îmi permiteți: profesorul examinator nu avea simțul umorului și făcând un „un exercițiu de imagine”, vorba premierului, care împreună cu ultimii miniștri de la Educație, reprezintă imaginea învățământului românesc, un învățământ fără imaginație, am ajuns la concluzia că nu trebuie limitată gândirea unui elev la o pagină.
Dacă elevul avea o libertate mai mare, examinatorul ar fi putut afla după câte pagini iese calul din pădure luând-o pe arătură, tâgâdâm, tâgâdâm … Astfel, lucrarea elevului ar fi devenit un document important pentru ministrul Mediului. Putea afla, după numărul de tâgâdâm, ce lungime avea pădurea, dacă a mai „galopat” pe acolo „Drujba lui Dumnezeu” sau a lui Schweighofer, oferind guvernului o imagine clară asupra situației pădurilor patriei, iar elevul urmând să fie racolat în PSD și numit ministru secretar de stat.