Arhivă pentru iunie, 2017

Omul potrivit la locul nepotrivit sau omul nepotrivit în locul potrivit. Nu mai țin minte exact cum este proverbul, dar eu am dat o replică nepotrivită la locul potrivit.
Aseară, în timp ce eu priveam la TV știrile cu codul roșu de caniculă, nevastă-mea mă instruia cu ce am de făcut pe canicula ce se anunța:
-Asta-i lista de cumpărături, faci piața, tai iarba, smulgi buruienile, speli chioșcul și dalele, mături curtea în față și-n spate, aspiri și dai un șomoiog prin casă, ștergi praful, sâmbătă avem musafiri…încheind cu…vrei să ne găsească de tot căcatul?!
-Da, dragă!

Despre stres

Posted: iunie 25, 2017 in Scrierile mele

Sunt, de câteva zile, singur acasă. Nevastă-mea îmi lasă câte o listă cu ce am de făcut. Afară nu mă incumet. Căldură mare și tai din listă. În casă e răcoare, deci o plăcere să…stai. Venind de la serviciu îi citesc pe față stresul. Să o îmbunez îi spun despre cât de atent am fost:
-Azi dimineață ți-ai uitat cerceii pe masa din bucătărie. Ce e cu tine?
-Mă stresează patronul. Îmi spune de zeci de ori același lucru.
S-o îmbunez i-am spus:
-Azi dimineață ți-ai uitat cerceii pe masa din…
N-am apucat să termin…

Halucinant

Posted: iunie 9, 2017 in Scrierile mele

Cum dracu’ se poate avea încredere în sondajele de opinie? Mă pierd cu firea văzând că Firea lui Pandelică conduce în topul celor mai mari „personalități” din această țară și „mustăcioara” ei nu-i. Halucinant când mă gândesc că bucureștenii adună semnături pentru demiterea ei.

Amicul meu, pentru prieteni Noni sau Gagu, pe scurt Ananie Gagniuc, președinde de onoare al Clubului Umoriștilor Constănțeni, adică CUC, un moldovean cam cât Moldoveanu, și mai aproape de adevăr, un bucovinean cât Giumalăul, și-a găsit sau l-a găsit perechea, pe Vio, pe scurt Violeta (chestiunea nu s-a lămurit). O pereche de tot râsul, după cum scriu proză scurtă, poezie și mai tot ce le vine în condei, mă rog, bătând în taste, încântându-și prietenii. Lui i-am dedicat, si eu, o șarjă amicală. Le urez viață lungă, spor la scris și tot ce își dorec mai mult. Mă bucur pentru ei.

Când urcă Gagu scările la Vio
Toți vecinii dau în bâlbâială
Le cade-n cap bucăți din tecuială
La liniște își spun adio.

Urcă voios că-i așteptat cu brio
Se clatină și crapă toți pereții
Când urcă Gagu scările la Vio
Sar din chiuvete robineții.

Pe scară, apa este-un Grande Rio
În urma lui se-aud numai suspine
Vecinii se gândesc la noaptea care vine,
Iar el la chiroștele și hribii făcuti bio.

Când urcă Gagu scările la Vio.

Singurul copil pe care-l am acasă este nevastă-mea. Tatăl ei, adică socrul meu, trăiește și mă bucur pentru el. Așa că, am luat-o de mână, pe nevastă-mea, și am dus-o la serviciu (eu sunt pensionar). I-am dat o cafea și o țigară spunându-i să stea cuminte că vin s-o iau la terminarea programului.
La mulți ani copiilor de toate vârstele!