Nimfele apelor ne ademnesc. Cum am frica lui Dumnezeu, în sângele lui nevastă-mea, m-am autoservit cu o bere. Azi, ea îmi zise că sunt multe chestii interzise. Și eu care, aflasem de la o bătrână că tradiția-i păgână! Păgână, ne-păgână, e tradiție și popii ne amenință că de n-o respectăm (pe tradiție) noi ăștia care, scriem, nu vom mai avea imaginație din generație în generație și ca o definiție, vom fi pe cale de dispariție. Chiar și politicienii, de frica nimfelor, au proclamat o zi liberă în plus. De muncă, îi treceau apele prin parlament și o nimfă (gurile rele spun că ar fi una de la DNA) îi ademenea, la un beci. Unde, unii ar merita să stea pe veci. Firesc, nu e vorba de un beci domnesc.
Așa că m-am gândit la o creație… domestică. Nu eu, nevasta-mea care, dupa câteva vorbe, bine ticluite, mi-a zis să fac clătite. S-a gândit la mine. Eu n-am frica lui Dumnezeu. Cumpărase o tigaie Delimano. Își dorea o probă, s-o vadă la treabă pe „sobă”. Dupa ce mi-a citit, amănunțit, instructiunile de folosire, așa ca încălzire, ca să fiu concis m-am decis. Draga, lasă-mă cu tigaia Delimano, dacă vrei clătite, le fac să-ți fac pe plac, pe tigaia veche luată din Limanu.
Arhivă pentru mai, 2015
Somnoroase păsărele… Somnoroși politicieni…
Somnoroase păsărele Somnoroși politicieni
Pe la cuiburi se adună, Ce prin parlament se-adună
Se ascund în rămurele – Locul plin de buruieni-
Noapte bună! Noapte bună!
Doar izvoarele suspină, De salarii mici suspină
Pe când codrul negru tace; Le-au mărit că n-au ce face
Dorm şi florile-n grădină – Muncesc la fel ca o albină-
Dormi în pace! Dar,…dorm în pace.
Trece lebăda pe ape DNA –ul le ridică pleoape
Între trestii să se culce – La beci ii duce să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape, Unii, mai au îngerii aproape
Somnul dulce! Și somnul dulce.
Peste-a nopţii feerie Peste-o patrie în agonie
Se ridică mândra lună, Singur, prim-ministrul tună
Totu-i vis şi armonie – „Totu-i vis și armonie”-
Noapte bună! Noapte bună!
Nu știu de ce dar, cred că „rătăcitul” de pe podul din Agigea este în stare și de o astfel de epistolă către Președinte. Să înțeleagă, îi va folosi stilul telegrafic:
La îndemnul domnului Ponta, al cărui nume îl trec sub tăcere. E plecat în Dubai. Chef. Fost procuror. Avocat vice. Dumnezeul morților (vicele), inventatorul urnei perpetuum-mobile. Invenția secolului. Demn a fi laureat al premiului Nobel. Primit palme și sudalme la Parchet. Responsabil guvern și parlament.Nu pupat în piața Universității. Pierdut la referendum. El nevinovat. N-am câștigat. A fost o loterie ca la bonurile fiscale. Fecale. Banii cheltuiți i-au plătit 7.5 milioane. De oameni, vii s-au morți. S-a tras la sorți. Morții au fost subventionați de la stat, din banii celor vii care n-au votat. Asta a fost politica noatră. Nu înțelegem. Nu vreau să critic. E proces politic.
Nu este vorba despre vigilența la Geoană care, a predat la DNA ceasurile primite cadou de la Vanghelie. Erau atât de scumpe că i-a fost frică să le poarte. Nici despre vigilența multpreacinstitului care îl apăra pe Dragnea și pe Șova. Scriu, în general, despre vigilența românului care, după mine, întrece vigilența oricarui alt locuitor al planetei. Când este în pericol doarme, întoatdeauna, cu un ochi deschis, de unde și expresia „n-a închis un ochi toată noaptea”.
Pot să-l amintesc pe multpreacinstitul care, ca premier este pentru și ca deputat împotrivă. Mai ieri a comis-o și „rătăcitul” de pe podul din Agigea dar, am un exemplu, la fel de clar, în familie. Dacă nevastă-mea este văzută cu telefonul la ureche și tace, la celălalt capăt al „firului” este fiică-mea, dacă vorbește, la celălalt capat al „firului” sunt eu.
Aron after 65 