(După „Sarmaua” lui Păstorel Teodoreanu)
Vis înaripat al unei găști, o dorință de furat
Somn lung metamorfozic în scaun de-aristrocat
Potpuriu de șpagă și de mită, simfonia furăciunii
Gând mârșav, minciuni și fraudarea națiunii
O curvă cu ifose de doamnă, ce lumea o-nbârligă
Cu promisiuni și cîștigă, ca poporu-i… mamaligă
Că-i de stânga, că-i de dreapta nimeni nu are habar
De-o intrebi iți răspunde jmecherește „îmi e… perpendicular”
O doctrină ce ține-n spațiu tolerate
Perle de prostie, burți și piepturi de politicieni, umflate
O gașcă de borfași, buni de trimis la „mititica”
Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini…politica!!!
Gata s-a terminat cu „mititica”, nu mai ajung acolo. Pot candida mai departe, eventual la europarlamentare.
E reuşită. În general se postează şi poezia parodiată.
Nici eu n-o mai ştiu, merg s-o caut, spre comparare.
Eu, că tot vine frig tare, politic…o las mai moale.
Aştept următoarele!
Daca sarmaua lui Pastorel e o minunatie, politica este vice-versa
Te ajut eu…Aron