După lupte seculare

A fost odată, când a fost, demult…acum câteva zile, că dacă n-ar fi fost n-aș fi povestit, că noi nu suntem de când poveștile, vorba lui Creanga, ci suntem mai dincoace, cu vreo doua-trei zile, adică…de poveste, de când s-a pricopsit Ministerul Invățământului cu drobul de sare deasupra capului. Au venit „deșteptii” neamului să pună ‚ordine” în ceea ce mergea și toată lumea știa, mergea bine, vorba lui Caragiale „ eu știu ce glas are măgarul și știu asemenea că orice școală, cât de înaltă, nu poate da ce n-a vrut nașterea…” Uite așa, din patru în patru ani, se schimbă câte ceva, doar doar, drobul de sare nu va cădea. A căzut. Nu mai avem învățământ, avem o „fabrica” de proști cu diplome, de ingineri, de profesori, de manageri, de doctori, de ce mama dracului au mai inventat. Invățămîntul s-a transformat într-un bussines, cât mai multi cotizanți spre îmbogățirea patronilor de Universități și Institute. Ce „scot”, nu conteaza, important este să le ia toți banii.
Cum sunt studenții de astăzi? Incerc să-l parafrazez pe Caragiale. Ca fizic, închipuiți-vă sunt cât se poate de bine, cearcăne la ochi dimineața, după o noapte la club, unii mai slăbuți, alții cu o prea dezvoltată porțiune de cărnuri și grăsimi, ceea ce, cum zic unii, denotă, în rațiune dreaptă, lipsa substanței neponderale care, după metafizicieni, constituie împreună cu materia, ființa umană completă. Bine dotați cu telefoane și tablete unde, își strâng conștiincioși subiectele la examen. Unii nu știu să scrie, dar știu să citească. Unii citesc dar nu știu să scrie. Niște „juni” plini de…talente, unii cu viitor la fabrica sau în partidul lui tata, alții nu dar, nu-i interesează. Nu citesc, nu învață. Ei au telefoane și tablete. Dacă nu pot să le deschidă sunt ca și morți. Zero. Tot ce au acumulat până acum nu este decăt echivalentul a patru clase primare în „astă Republică nenorocită”. Ce pretenții să am când, el știe să citească metru pe secundă la patrat și scrie metru la patrat pe secundă. E perseverent și îmi spune că a scris corect demonstrându-mi. A deschis o paranteză pătrată, a scris metru pe secundă, a închis paranteza pătrată și a ridicat totul la patrat. Pentru el, asta se citește, metru pe secundă la patrat (unitatea de măsură a acceleratiei). Studentul de astazi este tenace, stă cu „dinaintea goală” până în ultimul minut. Poate, poate. A dat peste unul mai tenace. Studentul de astăzi este exact, dacă îi spui să scrie ecuația lui Bernoulli pe tablă, el scrie : „ecuația lui Bernoulli”. Pentru el este corect, asta i s-a cerut. La unul dintre examene le-am propus o dictare în locul subiectelor. S-au luminat la față. S-or fi gândit că le dictez un pasaj din Scufița Roșie „Haide-ți domn’ profesor, suntem de acord”. Le-am spus „vă voi dicta o relație matematica din Mecanica fluidelor, cu vorbe, voi o scrieți matematic, cu litere și cifre”. Am dictat un du/dt (derivata totală a proiecției vitezei fluidului pe direcția axei Ox, funcție de timp). Au renunțat concentrându-se la subiectele primite. Vorba vine. Șansa lor era în telefon sau tabletă. N-au avut și din peste 190 de studenți, au promovat sub 10%. Incă un profesor ca mine și Universitatea va da faliment sau eu voi fi cel îndepărtat să salvez Universitatea.
Inchei cu vorbele lui Cațavencu: „După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de…….? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!”