Despre „Mare-i grădina Domnului !”

Cred că expresia „Mare-i grădina Domnului !” are origini, certe, în Agigea. Pe mulți i-am auzit trecând prin dreptul casei unui om gospodar exclamând „Mare-i grădina Domnului….!” Ieri, fiind o zi cu soare pe când în toată țara ploua, gospodarul s-a gândit să sape un puț, un fel de apă la liber, să-și ude marea-i grădină. Pe la cinci, după amiază, au început primi picuiri de ploaie. Constanța era aproape jumătate sub ape. La Eforie uscatul era la el acasă și i-am linștit turiștii lui nevastă-mea, privind deplasarea norilor pe cerul patriei: „Nu scăpați! Vine urgia”. Puțul Domnului din „Mare-i grădina lui!” era pe sfârșite. De extracție și l-a dorit, de extracție a ieșit. A extras tot curentul din Agigea. Vorba vecinului meu, nea Costica, ce părea nedumerit: „Bine, bine! Da’ unde l-a dosit?!”